Interdicția sportivelor transgender: protejarea sportului feminin sau discriminare?

Interdicția sportivelor transgender: protejarea sportului feminin sau discriminare?

Pe 5 februarie 2025, președintele american Donald Trump a semnat un decret prin care interzice participarea sportivelor transgender la competițiile de nivel școlar, universitar și de colegiu. Conform noii reglementări, doar femeile cisgen vor putea concura în competițiile sportive destinate femeilor.

„De acum înainte, sportul feminin va fi doar pentru femei. Lupta pentru protejarea sportului feminin s-a încheiat”, a declarat Trump în timpul semnării decretului. Această decizie a generat dezbateri aprinse cu privire la drepturile sportivelor transgender, echitatea competițiilor și rolul guvernului în reglementarea sportului.

De ce acum?

Interdicția impusă de Trump nu a venit întâmplător pe 5 februarie – în SUA, această dată este dedicată promovării sportului feminin, fiind o zi națională stabilită în memoria voleibalistei Flo Hyman, o susținătoare a egalității de gen în sport.

Administrația Trump a făcut din „protejarea femeilor de ideologia de gen radicală” o temă centrală, iar interzicerea sportivelor transgender în competițiile feminine a fost prezentată ca o măsură necesară pentru păstrarea echității sportive.

Cu toate acestea, dezbaterea despre gen și sport nu este nouă. Încă din anii 1930, au existat controverse legate de apartenența biologică la categoria feminină în sporturile de performanță. În 1936, Comitetul Olimpic al SUA a propus verificarea obligatorie a sexului sportivilor, după ce un atlet intersex din Cehoslovacia, Zdeněk Koubek, a trecut printr-o tranziție de gen și a continuat să concureze.

Terapia hormonală și performanța sportivă

Criticii participării femeilor transgender în competițiile feminine susțin că acestea au un avantaj biologic datorită nivelului mai ridicat de testosteron, care influențează masa musculară, rezistența și viteza. Aceste efecte sunt cel mai vizibile în sporturile de forță și de anduranță, cum ar fi atletismul, ciclismul sau înotul.

Cazul sud-africanei Caster Semenya este unul dintre cele mai celebre în acest sens. Aceasta a fost obligată să urmeze o terapie pentru reducerea testosteronului, impusă de World Athletics (WA), pentru a putea concura la probele de alergare de fond. Semenya a contestat această măsură, susținând că reprezintă o formă de discriminare împotriva femeilor cu hiperandrogenie, o afecțiune care determină niveluri ridicate de hormoni androgeni.

Există un avantaj real al sportivelor transgender?

Studiile privind avantajul femeilor transgender față de femeile cisgenere sunt încă limitate. Multe dintre ele au fost realizate pe eșantioane mici și nu pe sportivi de elită. Totuși, datele existente arată că beneficiile fiziologice ale tranziției de gen se diminuează în timp.

De exemplu, după doi ani de terapie hormonală, performanțele femeilor transgender în alergările pe distanțe scurte rămân superioare celor ale femeilor cisgen, dar inferioare celor ale bărbaților cisgen. După patru ani, însă, diferențele devin nesemnificative.

Un alt aspect important este că nivelurile de hemoglobină – esențiale pentru rezistența fizică – scad la valori comparabile cu cele ale femeilor cisgen după câțiva ani de tratament hormonal. Aceeași tendință se observă și în privința masei musculare, care se ajustează în timp.

Reguli internaționale privind sportivii transgender

Până în 2015, Comitetul Olimpic Internațional (COI) cerea sportivelor transgender să fi trecut printr-o intervenție chirurgicală de schimbare de sex pentru a putea concura. Această cerință a fost eliminată, fiind înlocuită cu reguli bazate pe nivelul de testosteron.

Noile criterii COI includ:

Sportiva trebuie să se identifice public ca femeie.

Nivelul de testosteron trebuie să fie sub 10 nmol/L timp de cel puțin 12 luni înainte de competiție.

Valorile trebuie menținute sub acest prag pe durata participării la competiții.

În 2021, COI a revizuit din nou regulile, eliminând limita de testosteron și lăsând decizia finală la latitudinea federațiilor sportive internaționale. Astfel, World Athletics și Federația Internațională de Natație au decis că sportivii transgender care au trecut prin pubertatea masculină nu pot participa la competițiile feminine.

De ce dezbaterea este atât de intensă?

Deși numărul sportivelor transgender este extrem de redus, subiectul este unul sensibil și exploatat politic. În SUA, președintele Asociației Naționale a Sportului Universitar, Charlie Baker, a declarat că „din 500.000 de sportivi, mai puțin de zece sunt persoane transgender.”

Cu toate acestea, interdicția impusă de Trump creează un precedent periculos, în care drepturile persoanelor transgender sunt restricționate pe baza unor temeri și percepții, mai degrabă decât pe dovezi științifice.

În final, întrebarea rămâne deschisă: este această interdicție o măsură reală pentru protejarea sportului feminin sau o formă de discriminare mascată sub pretextul echității?

Traducere și adaptare din novayagazeta.eu