01.08.2022
Moldova, Interviu

Doina IPATII: „Dreptatea nu este neapărat de partea majorității, ci de partea celor care intră în esența lucrurilor”

Pe 25 septembrie, la Chișinău va avea loc Ceremonia de decernare a premiilor „Inimi implicate”. Printre laureați este și protagonista interviului de astăzi – jurnalista Doina IPATII.

- Doina, numele tău este bine cunoscut cititorilor site-ului nostru. Dar, așa cum se întâmplă de obicei, asta este unica informație pe care o au cititorii despre jurnaliștii pe care i-au îndrăgit, ale căror materiale le așteaptă și le citesc cu drag. Pentru a te cunoaște mai bine, povestește-ne scurt despre tine. Visai cumva la profesia de jurnalist? Cine ți-a fost model de urmat? Cât timp în urmă și unde ți-ai făcut studiile? Unde ai lucrat înainte de a începe să colaborezi cu noi?

- Am început a munci înainte să reușesc să visez la o profesie (n.r.zâmbește). Tatăl meu este jurnalist și evident, mi-a fost model de urmat. După orele de la liceu, veneam adesea la tata la muncă. Astfel o mare parte  din copilăria și adolescența mea, am petrecut-o prin redacții de știri. Probabil circumstanțele au făcut să însușesc meseria destul de devreme. În clasa a IX-a primeam deja onorarii de la o ediție periodică. Am absolvit facultatea de jurnalism în 2007, la Universitatea de Stat din Moldova. Între timp am fost reporteră la două agenții de știri. Apoi am realizat emisiuni și filme documentare premiate în cadrul Festivalului internațional de film documentar CRONOGRAF, am lucrat pentru emisiunea de investigație  „Moldova, ţară de minune” de la Publika TV, am fost reporteră și coordonatoare de proiecte la RISE Moldova și sunt co-fondatoare a proiectului media CU SENS. Câțiva ani am făcut comunicare, iar în ultimii patru ani mi-am dedicat majoritatea timpului celei de-a doua profesii- cea de psihotarapeut. Totuși, recent am realizat că Genderdoc-M este cea mai longevivă experiență profesională. Sunt deja 7 ani de când colaborăm.

- Când și cum ai aflat despre LGBT și Centrul de Informare GENDERDOC-M? De ce ai decis să răspunzi anunțului de angajare în organizație? Nu ți-a fost teamă că neglijarea cu care societatea tratează oamenii din comunitate te va afecta cumva personal?

- Am avut anumite prejudecăți și frici legate de persoanele LGBT, dar care s-au spulberat imediat ce l-am cunoscut pe Justin, un băiat homosexual cu care suntem prieteni de mulți ani deja. În cariera mea de jurnalist am făcut mai multe reportaje despre comunitate și probabil simțeam un soi de mândrie pentru faptul că am reușit să scap de prejudecățile pe care le avea multă lume din jurul meu.  Așa că atunci când a apărut anunțul de angajare la GDM nu am avut niciun moment de ezitare.  M-am convins de nenumărate ori că fricile depășite se transformă în oportunități și generatoare de stare de bine. A fost valabil și în acest caz. Muncind la Genderdoc-M și comunicând mai mult cu persoane queer, am descoperit oameni minunați care, în timp, au devenit foarte apropiați inimii mele.

Cât ține homofobia, sincer vorbind nu eram conștientă de dimensiunile ei, până a fi parte din echipa GDM. Aud și acum păreri că nu ar exista homofobie în societatea noastră. Homofobia se simte într-adevăr mai puțin din afara comunității. Abia devenind parte din comunitate, începi a o simți din plin. Eu am simțit-o cu adevărat abia angajându-mă aici. Am simțit foarte multă ură, am primit insulte publice, mai mulți oameni mi-au întors imediat spatele, refuză să mai comunice, mi-au spus că le e rușine că le sunt rudă, amică. Dar îmi dau bine seama că având soț și copii - am primit decât o parte foarte mică din ura pe care o primesc oamenii cu parteneri de viață de același sex.

- Știu că tatăl tău este jurnalist. Ce ți-a spus el, soțul tău și alți apropiați când au aflat că ai fost angajată la Centrul de Informații GENDERDOC-M? Cum au reacționat colegii și prietenii tăi?

- Atât soțul  cât și prietenii s-au bucurat pentru că știau că drepturile persoanelor LGBT deveniseră o temă interesantă și importantă pentru mine. Părinții sunt uneori îngrijorați, mă întreabă periodic dacă nu e periculos, dacă nu putem fi atacați de persoane agresive, mai ales la marșul Pride.

Oamenii care mă cunosc știu că toleranța este una dintre calitățile care mă reprezintă. Accept cu ușurință opinii diferite. În casa noastră, la aceeași masă, se întâlnesc adesea oameni din partide politice diferite, oameni de diferite religii, oameni cu păreri radical diferite. Dacă stau să îmi aduc aminte -la una dintre ultimile întruniri, am stat la masă- o femeie musulmană, un budist- care e și homosexual, doi agnostici, și doi ortodocși și ne-am simțit foarte bine împreună. Ofer mereu suficient spațiu și răbdare pentru exprimarea liberă a diferitor opinii și credințe. Ceea ce nu a fost  acceptat niciodată în casa mea -sunt opiniile homofobe și oamenii care nu manifestă respect pentru demnitatea altor oameni, oricine ar fi ei. Cei dragi știu că, în casa mea, nu se fac glume homofobe și nu se vorbește impertinent despre comunitatea LGBT. Este una dintre puținele teme la care refuz să ascult argumentele contra. Nu pot și nici nu vreau.

- Care au fost impresiile și sentimentele tale de la primele întâlniri cu oameni din comunitate, de la primele interviuri? Au existat dezamăgiri?

- Primii pa care i-am cunoscut, au fost oamenii din echipă. La Genderdoc-M am descoperit mai multă implicare și entuziasm decât în alte organizații ale societății civile, pentru că fiecare proiect implementat contează inclusiv personal pentru fiecare angajat.  Nu e ca și cum ai lucra pentru un beneficiar virtual sau pentru un viitor mai luminos, pentru pace în toată lumea. Gânduri care mă tachinau uneori în calitate de jurnalist. Aici nu faci activități, pentru a le folosi ulterior ca valută socială. Aici fiecare pas se face pentru un rezultat concret, foarte important și în același timp mereu împotriva curentului. E unul dintre puținele proiecte în care trebuie să te împaci cu ideea că lucrând pentru binele societății,  te vei confrunta periodic cu bețe puse în roate de societate.

 Altceva impresionant a fost degajarea și libertatea interioară a oamenilor. Chiar dacă lumea de aici lucrează la proiecte mari și importante, oamenii nu pierd timpul pe formalități, pe formule de adresare specială în fața superiorilor. Comunicarea pe interior este foarte simplă și constructivă, nu există  fotolii din piele și mese impunătoare din lemn de stejar. Toți sunt egali și toți muncesc cot la cot pentru schimbare.

- În perioada de când colaborezi cu noi, au fost cazuri curioase sau întâlniri interesante care ți-au rămas în memorie?

- Îmi aduc bine aminte una dintre primele ședințe la care un coleg prezenta un raport, având pe pleoape urme vizibile de sclipici de la machiajul de Drag queen din seara precedentă. Cei care și-au aplicat vreodată sclipici, știu cât de greu se spală. Dar asta nu a redus nici din calitatea, nici din importanța, nici din impactul muncii sale. Am simțit probabil, în premieră, sentimentul ăsta de acceptare totală a complexității unui om. Pentru că, haideți să fim sinceri, fiecare dintre noi are sclipici rămas de la vreun eveniment plăcut sau nu prea, din trecut- fie vorba de viața de familie, de copilărie,  școală, alte locuri de muncă, pasiuni, vulnerabilități. Pentru ascunderea acestuia pierdem adesea foarte mult efort și energie. Roadem, ștergem, acoperim, mascăm- pentru a corespunde exigențelor sociale. Dar oare merită? De ce trebuie să părem cumva anume pentru a ne integra? De ce nu putem fi noi înșine atâta timp cât nu încălcăm legi sau granițe personale?

- De ce crezi că ți s-a acordat unul dintre premiile „Inimi implicate” din 2022? Te rog să-mi spui părerea ta, pentru că părerea mea este mai puțin interesantă pentru cititor. Titlul oficial este: pentru curaj și sârguință. Dar există ceva în munca ta, ceva special, care a devenit bază pentru acordarea premiului. Nu e așa?

- Nu m-am așteptat nici pentru o secundă să mi se decerneze acest premiu. Fiind jurnalistă, m-am simțit mai degrabă o persoană care urmărește îndeaproape schimbările importante, decât una care pune umărul cu adevărat. Mai mult, am realizat toate interviurile de până acum cu laureații premiilor „Inimi implicate” din anii precedenți, respectiv am avut ocazia să discut mult cu fiecare dintre acești oameni minunați și asta mă face absolut conștientă de prăpastia enormă între meritele lor și ale mele în ceea ce privește apărarea drepturilor omului. Sincer vorbind, este extrem de greu să fiu acum de cealaltă parte a microfonului. M-am tot întrebat despre motivul din care mi s-a oferit acest premiu din ziua în care am aflat despre el și a trecut aproape jumătate de an de atunci: O fi pentru sinceritate, pentru obiectivitate și totodată multă iubire și respect pentru calea spre libertate, parcursă de fiecare dintre eroii materialelor mele.

- Cum ai reacționat la vestea despre premiu? Te-ai bucurat măcar puțin? Apropo, ai mai primit și alte premii sau acesta este primul pentru munca ta profesională?

- Am avut mai multe premii, dar din câte îmi aduc aminte, a fost nevoie să aplic pentru fiecare dintre ele. Deci au fost mai degrabă niște concursuri câștigate. Erau niște premii la care mă așteptam oarecum de fiecare dată. Ăsta a fost total neașteptat. De asta primele emoții au fost mai degrabă de surprindere, uimire. Bucuria, împlinirea și mândria au venit mult mai târziu.

- Ce înseamnă pentru tine acest premiu? Este un rezultat intermediar în munca ta sau este doar un episod plăcut din viață?

- În primul rând înseamnă  apreciere a muncii mele. Trebuie să recunosc că am nevoie de încrederea colegilor, încurajare și apreciere ca să pot lucra eficient. Devin vulnerabilă și mai puțin productivă în echipele în care este vid emoțional. Sentimentul de eficiență personală și atitudinea bună a oamenilor au contat întotdeauna mai mult decât salariul pe care mi-l plăteau. Când e vorba de profesie, nu știu dacă există ceva mai important decât siguranța că faci bine ceea ce faci și că munca ta are sens. Acest premiu mi-a oferit mai multă încredere și adăugat sens activității mele profesionale.

- Ce le-ai dori cititorilor din comunitatea LGBT și persoanelor care nu aparțin comunității, dar care sunt interesate de viața acesteia și îți citesc articolele?

- Multora dintre noi li s-a educat ideea că majoritatea are întotdeauna dreptate, iar atunci când părerea ta personală este diferită de a majorității, trebuie să o ascunzi cu orice preț, pentru a-ți păstra locul în societate. Dar am văzut clar, de nenumărate ori, cât de greșit poate gândi și acționa majoritatea. Și am mai văzut cum o mână de oameni cu minți luminoase și inimi deschise pot schimba lucrurile spre bine, inclusiv pentru majoritatea care se împotrivește. Comunitatea LGBT, a cărei parte mă simt deja de 7 ani, m-a învățat că dreptatea nu este întotdeauna de partea majorității, ci de partea celor care intră cu adevărat în esența lucrurilor, le studiază și le înțeleg bine, a căror valori nu discriminează nicio categorie de oameni și ale căror scopuri nu lasă în urmă pe nimeni. Și anume asta voi promova în continuare în materialele publicate pe pagina Genderdoc-M.

 

Intervievat de Alexei MARCICOV

Previous