Printre promisiunile electorale ale Partidului Nostru, condus de Renato Usatîi, se numără interzicerea „propagandei LGBT” în școli și aplicarea unor sancțiuni dure pentru aceasta. La o întâlnire cu alegătorii din Nisporeni, Usatîi a promis deja interzicerea oricărei forme de „propagandă LGBT” și introducerea pedepsei penale pentru astfel de acțiuni. Fiind fost profesor de Istorie și Educație pentru societate, vă invit să aflăm împreună dacă există, de fapt, o propagandă a comunității LGBTQ+ în școlile moldovenești și, mai larg, în societatea noastră. Totodată, vom încerca să înțelegem de ce subiectul „propagandei LGBT” produce un impact atât de mare într-o societate cuprinsă de probleme mult mai reale și importante.
AM FOST PROFESOR, DAR NU ȘTIAM CĂ FAC „PROPAGANDĂ LGBT”
Timp de patru ani am activat ca profesor de Istorie și Educație pentru societate (EPS) la un liceu dintr-o suburbie a Chișinăului. În acest răstimp am reușit să fiu și diriginte, dar și să predau câteva cursuri opționale. În toată această perioadă, plină de numeroase provocări profesionale, nu m-am confruntat niciodată cu așa-numita „propagandă LGBT” la disciplinele pe care le-am predat — discipline care, apropo, țin tocmai de formarea anumitor valori sociale la tinerii cetățeni.
Desigur, fiind profesor într-un liceu suburban din Chișinău, nu puteam pretinde că văd ce se întâmplă în întregul sistem educațional. De aceea, am decis să consult curriculele altor discipline opționale, unde ar putea fi abordate teme legate de drepturile persoanelor din comunitatea LGBTQ+. Am pornit, firește, de la premisa că „propaganda LGBT” nu are cum să se strecoare la orele de matematică sau chimie.
Am consultat, așadar, curricule și ghiduri didactice pentru discipline opționale precum Educația pentru toleranță sau Educația pentru echitate de gen și șanse egale. Nici acolo nu am găsit vreo urmă de „propagandă LGBT”. Mai mult, nu am văzut nicio atenție specială pentru tema drepturilor persoanelor din comunitatea LGBTQ+.
Este adevărat că unul dintre obiectivele Educației pentru societate este cultivarea valorilor esențiale pentru o societate democratică și interculturală: toleranța și respectul pentru drepturile fiecărui cetățean. Dar nu cred că acest aspect ar putea fi încadrat în categoria de propagandă. Dimpotrivă, anume de respect reciproc și toleranță avem nevoie, într-o societate unde chiar și lupta politică se duce adesea prin dezumanizarea adversarilor, iar neîncadrarea în tiparele tradiționale încă este sancționată destul de dur.
Totuși, îmi amintesc că la orele de EPS am predat clasei a IX-a o temă în care mulți politicieni moldoveni s-ar putea regăsi — „Populism, naționalism, șovinism”. Acolo explicam ce se ascunde în spatele acestor termeni și de ce sunt periculoase asemenea fenomene. Lupta cu fantomele și dușmanii imaginari, marginalizarea unor categorii de cetățeni și soluțiile aparent simple pentru probleme complexe — sau chiar inexistente — fac parte, de fapt, din arsenalul populismului.
LGBTQ+ SAU FUGA DE PROBLEMELE REALE ALE SOCIETĂȚII
Întotdeauna m-a mirat faptul că subiectul comunității LGBTQ+ s-a transformat într-o adevărată sperietoare pentru mulți dintre noi. Am impresia că, pentru o parte a societății, chestiunea a devenit mai importantă decât problemele fundamentale: corupția, securitatea și apărarea națională, dezvoltarea economică, reformele administrativă și educațională.
Poate într-adevăr ne confruntăm cu o „propagandă LGBT”, iar străzile sunt pline de pancarte cu mesaje în acest sens? Poate în instituții se organizează ședințe propagandistice despre necesitatea de a adera la comunitatea LGBTQ+? Sau poate grila televiziunii naționale este ticsită cu programe dedicate, iar în școli există discipline speciale pe această temă? Evident, nu.
De ce atunci această chestiune revine mereu pe agendă și pare mai importantă decât problemele reale cu care se confruntă Republica Moldova?
Cu greu aș putea crede că „propaganda LGBT” este cauza pentru care Republica Moldova se află pe locul șase în topul mondial al țărilor cu cea mai mare rată a divorțurilor — 3,3 divorțuri la 1.000 de locuitori. Or, toate aceste divorțuri se produc în cupluri tradiționale, care, teoretic, nu ar trebui să fie influențate de acel mic procent de persoane cu orientare sexuală netradițională. Nu-mi vine să cred că oamenii devin homosexuali peste noapte și divorțează.
Cred mai degrabă că cei care, cu atâta ardoare, invocă apărarea familiei tradiționale nu au stabilit corect cauzele problemei. Criza familiei tradiționale ține de factori reali și dureroși. Într-o țară unde rata sărăciei absolute atinge 33,6%, unde ne confruntăm cu depopularea, criza demografică, o rată relativ mare a consumului de alcool și o reglementare slabă a răspândirii pornografiei, tocmai cele câteva procente de persoane LGBT sunt considerate sursa tuturor relelor și cauza crizei valorilor tradiționale. De ce se întâmplă așa? Pentru că politicienilor populiști le este mai ușor să canalizeze ura, frustrarea și nedumerirea oamenilor spre o comunitate izolată, decât să discute despre problemele reale și incomode, pentru care, cel mai probabil, nu există acele soluții simple pe care le preferă populiștii. A spune lucrurilor pe nume și a vorbi despre viciile întregii societăți cere un curaj pe care majoritatea politicienilor nu îl au. Este, desigur, mai ușor să marginalizezi un grup de cetățeni.
Acest produs a fost elaborat de AGORA, în cadrul proiectului „Alegeri 2025: Vot informat, interacțiune reală”, implementat cu sprijinul Asociației Promo-LEX, din sursele financiare oferite de Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Uniunea Europeană și Suedia. Opiniile exprimate în editorial îi aparțin exclusiv autorului și nu reflectă poziția Asociației Promo-LEX, a Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Uniunii Europene sau Suediei.
Andrei VEREBCEAN
Foto: AGORA