Interviu cu coordonatorul programului Sănătate de la GENDERDOC-M și primul bărbat gay care a dat în judecată Poliția Republicii Moldova — și a învins. Într-o Moldovă în care tăcerea era, uneori, singura formă de supraviețuire pentru persoanele LGBTQ+, un tânăr de 22 de ani a ales să nu tacă. A ales să nu accepte umilința, frica și șantajul. Și-a spus povestea, și-a apărat demnitatea și a reușit, cu ajutorul celor care i-au fost aproape, să deschidă o cale pe care astăzi o pot urma și alții. Astăzi, Veaceslav Mulear coordonează programul de sănătate al Centrului GENDERDOC-M și este una dintre vocile cele mai respectate ale comunității.
— Veaceslav, ce înseamnă pentru tine să lucrezi azi la Centrul GDM, după tot ce ai trăit?
— Simt că sunt la locul potrivit. Trecutul meu mă ajută să fiu empatic, să înțeleg problemele celor care ne bat la ușă. Știu prin ce trec. Pot să le răspund cu respect și compasiune. Pot să ajut.
— Cum era începutul anilor 2000 pentru un tânăr gay în Moldova?
— Era greu. Nici nu știam că mai există oameni ca mine. Asta până când, întâmplător, am văzut o revistă — „Zerkalo” — ascunsă bine pe un raft al chioscului Moldpresa. Am luat-o. Am început să o citesc pe furiș, când eram singur în cameră la cămin. Atunci am aflat că nu sunt singur în lume. Și mai mult: că există oameni ca mine chiar aici, în Moldova. Dar, cu toate astea, mă ascundeam. Am încercat chiar să am o relație cu o fată, ca să par „normal”. Dar nu ajungeam niciodată la intimitate. Îmi inventam dureri de cap, de burtă… Sunt gay curat (râde)
— Povestește-ne despre ziua în care ai fost șantajat de polițiști.
— Aflasem despre un loc de întâlnire, și m-am dus. Acolo, am fost abordat de niște bărbați care s-au dovedit a fi polițiști sub acoperire. Știam deja despre astfel de cazuri: veneau să caute victime pentru șantaj. Au început cu întrebări, mi-au cerut buletinul, mi-au spus că e ilegal ce fac, că vor spune peste tot cine sunt. Au zis să mergem la un lombard — să depunem telefonul meu. Apoi, mi-au cerut să le aduc a doua zi bani.
— Ai reacționat imediat?
— Nu. Mi-a fost foarte greu. Dar prietenii mei au vorbit despre cazul meu la GENDERDOC-M. Știind că Natașa (Natalia Ozturk) și Alexei Petrovici (Alexei Marcicov) sunt alături de mine, am prins curaj. La început, poliția mi-a spus că nu are resurse să intervină. Apoi, când s-a implicat Ministerul de Interne, au apărut și oameni. Am mers la întâlnire cu cei doi polițiști care mă șantajau cu mascați. Făptașii au fost reținuți. Au încercat să mă convingă să nu depun plângere. Îmi spuneau: „Hai poate altfel… Ne strici familia…” Dar nu am cedat. Procesul a durat jumătate de an. Și-au recunoscut vina. Au fost concediați. Dar timp de doi ani după asta, polițiștii îmi aminteau constant. Îmi spuneau: „Tu ești ariciul cela care a stricat viața la două familii?” Am fost încătușat și dus la sector, dar niciun articol nu aveau să-mi pună în cârcă.
— Cum ai gestionat consecințele sociale?
— La lucru s-a aflat, pentru că absentam des. Mi-au cerut să scriu cerere de plecare. Am scris-o. Părinții nu au aflat. Comunitatea era mică și închisă, dar cei de la GDM mi-au fost alături. Dacă nu era GDM, sigur nu mergeam la poliție. Mi-a fost extrem de greu să depun acea plângere. Azi, mă bucur că astfel de cazuri au devenit tot mai rare. Practic, au dispărut.
— A schimbat această experiență modul în care vezi poliția?
— Da. Astăzi, dacă le spui că ești de la GDM, își schimbă tonul. Acest caz m-a motivat să rămân activ, să inspir alți oameni din comunitate să fie mai deschiși. Cu cât ești mai închis, cu atât ești mai vulnerabil. Frica ta e ceea ce te expune. Când spui: „Da, sunt!”, frica dispare.
— Ce înseamnă pentru tine premiul pentru curaj?
— Sunt bucuros. Fericit. După atâția ani de muncă, să avem o comunitate sănătoasă și informată e o realizare. Faptul că sunt apreciat mă motivează și mai mult. Le mulțumesc celor care mi-au fost alături. Și întregii echipe GDM.
— Te-ai considerat un pionier atunci?
— Nu în primii doi ani. Eram tânăr, speriat. Dar apoi, când am început să însoțesc alți oameni din comunitate la poliție, mi-am dat seama. Am fost primul care a avut curajul să facă acest pas. Și acum e greu să mergi la poliție, dar atunci era infinit mai greu. Sunt mândru de asta.
— Ce le-ai spune tinerilor din comunitate azi?
— Să nu lase drepturile noastre să rămână doar pe hârtie. Să fie activi, responsabili, curajoși, iar noi vom fi mereu alături de ei.
Îi mulțumim din suflet lui Veaceslav Mulear pentru ideile sale curajoase, devotamentul față de cauza egalității și munca neobosită pe care o depune zi de zi. În calitate de coordonator al programului Sănătate la Centrul GENDERDOC-M, Veaceslav a adus inovații esențiale în serviciile dedicate comunității LGBTQI+ din Moldova – de la programe de testare rapidă, la sprijin psiho-emoțional și prevenție personalizată. Îl felicităm pentru distincția binemeritată – Premiul nominal „Inimi implicate” – care îi va fi înmânat de către fondatorul premiului, dar Alexei Marcicov, pe 10 iunie 2025, la deschiderea celei de-a XXIV-a ediții a Festivalului „Moldova Pride”, organizat la Centrul de Informații GENDERDOC-M.