Faceți o pauză și amintiți-vă câte personaje lesbiene ați văzut în filme și televiziune. Dacă ați avut noroc și ați putut enumera câteva dintre ele, amintiți-vă câte dintre ele au avut un happy end. Apoi analizați câte au fost scrise stereotipizat. La prima vedere ni s-ar putea părea că reprezentarea LGBTQI+ în media acum e mai bună ca niciodată. Și nu am fi departe de adevăr. Însă aceasta e încă plină de stereotipuri, iar dacă nu – nu ajunge să fie mainstream. În săptămâna vizibilității lesbienelor, celebrată anul acesta din 22 până pe 28 aprilie, am discutat cu trei lesbiene despre importanța unei reprezentări bune a femeilor queer în media. Analizăm, de asemenea, tendințele actuale în media, film și TV și cum acestea pot perpetua anumite prejudecăți sau ajuta la o mai bună înțelegere a comunității.

Publicului larg puțin îi pasă de contentul despre lesbiene, decât dacă are un scop sexual. E o concluzie la care putem ajunge după ce, și în 2022, și în 2023, „lesbiană” a devenit cel mai căutat termen pe diverse site-uri explicite și a menținut cel mai mare număr de vizualizări în industria filmelor pentru adulți. Cu toate acestea, serialele cu personaje lesbiene nu au putut să se mențină pe piața de streaming video mai mult de un sezon.

Într-adevăr, media queer, ca toate celelalte tipuri de artă și media, evoluează în mod constant. Deși sunt filme de mare succes, cum ar fi „Brokeback Mountain”, „My Own Private Idaho” și „Maurice”, personajele de bărbați homosexuali domină mass-media queer. Dacă cineva ar inversa povestea și ar întreba despre filmele în care protagonistele sunt lesbiene, publicul s-ar chinui cu adevărat să numească măcar trei. Bărbații homosexuali ocupă o poziție proeminentă în media queer datorită prevalenței lor în filme, televiziune, literatură și alte diverse forme de media. Filmele sau serialele despre cuplurile de bărbați gay adesea ajung să fie hituri, cum ar fi „Heartstopper”, iar serialele cu lesbiene, precum „First Kill”, nu se prelungesc dincolo de primul sezon. Puține sunt show-urile cu o viață mai lungă. „Orange is the New Black”, bunăoară, a reușit să se mențină doar datorită scenelor sexuale recurente.

PERPETUAREA STEREOTIPURILOR

Atunci când totuși un show are protagoniste lesbiene, acesta poate „păcătui” cu sexualizarea lesbianismului, stereotipizarea acestuia, obiectivarea femeilor queer sau să meargă pe laitmotivul „bury your gays”, în care personajele au un final tragic.

Deși reprezentarea relațiilor homosexuale în mass-media aduce beneficii extraordinare, modelul hipersexualizării apare în multe filme. Două exemple de filme care suprasexualizează femeile aflate într-o relație lesbiană sunt „Blue is the Warmest Color” și „Below Her Mouth”. Filmele și serialele în care există o asemenea atitudine au foarte puțină comunicare sau dialog între personaje, dar în schimb au scene sexuale extrem de grafice. Sexul de pe ecran pare deosebit de nerealist, ca și cum scenele de sex cu lesbiene ar fi fost scrise și filmate pentru un public masculin heterosexual.

Adesea în media mainstream lesbianismul devine un soi de „performance” pentru publicul heterosexual, și asta e încă pe larg acceptat în muzică, filme și televiziune. Același cântec „I kissed a girl” de Katy Perry pare să exploateze lesbianismul ca o fază de experiment în explorarea sexualității.

Lesbinele în media încă ajung să se categorisească în cele sexy, cele feminine, cele masculine, cele care au făcut coming out și cele care încă sunt „în dulap”, dar și femeile bisexuale. Un studiu a reușit să arate că, de cele mai multe ori, telespectatoarele lesbiene care au urmărit asemenea personaje la TV s-au simțit prea puțin reprezentate și au avut o atitudine negative față de propria persoană.

Pe lângă toate, mai avem și laitmotivul morții tragice a personajelor gay. Un articol de pe Medium susține că acesta izvorăște încă din homofobie și era ca un soi de „pedeapsă” pentru „un mod de viață păcătos”. Ulterior, acest tip de deznodământ a evoluat în ceva ce s-a dorit a trezi empatia publicului față de personaje LGBTQI+. Această temă a morții queer nu este o reprezentare corectă sau sănătoasă a vieților LGBTQ+ și trebuie examinată îndeaproape înainte de a fi etichetată drept o reprezentare onestă.

AM ÎNTREBAT TREI FEMEI LESBIENE…

„În cazul meu, experiența reprezentării lesbienelor în mass-media în timpul creșterii mele (anii ’00-10) a fost fetișizată și prezentată doar prin intermediul privirii sexualizate a bărbaților”, spune Eva, o lesbiană din Chișinău. „Erau puține produse pe care puteam să le consum, puține care să nu fie făcute din perspectivă masculină. Și pentru mine, o fată supraponderală la acea vreme, a fost foarte dificil să mă adaptez la acele standarde. Drept urmare, în adolescență, m-am confruntat cu homofobie internă + misoginie și cu o izolare totală de societate, pentru că simțeam că nu mă „potriveam” cu standardele de a fi nu doar femeie, ci și lesbiană”, spune Eva, care a dezvoltat și o imagine proastă de sine, dar și o tulburare alimentară.

„Dacă reprezentarea ar fi fost mai veridică și mai incluzivă, eu și multe fete și femei nu ne-am fi confruntat cu dezgustul de sine și cu heteronormativitatea impusă”, conchide ea.

Psihologa Olesea Enachi spune că o diversitate mai mare în media ar crea percepții mult mai realiste despre comunitate.

„Cred că lumea prin intermediul artei s-ar putea apropia de comunitate, creând o percepție realistă și extinsă. Un moment important care cred ca ar fi necesar de explicat prin media este că o lesbiană este atrasă nu de toate femeile. Există chimie și atracție, nu devine un obiect sexual orice femeie. Cred ca acest moment ar diminua din homofobie”, spune ea.

Potrivit Olesei, o reprezentare mai extinsă a cine este și cum este o lesbiană,  i-ar da „mai multa voce, mai multă prezență, fără teama de afirmare pe plan social”. „Pentru tinerele care abia își explorează personalitatea și orientarea sexuală, diversitatea ar fi o susținere imensă”, mai adaugă ea.

Nadejda, care s-a îndrăgostit de o femeie după o căsnicie clasică, spune că societatea noastră încă percepe un cuplu de lesbiene ca „ceva pervers”.

„Toți își imaginează ca e vorba de sex murdar și nicidecum – de dragoste și sentimente. Asta de fapt vedem și în multe filme”, crede ea. Nadejda spune că tot ce își dorește e ca iubirea să fie liberă, fără să fie considerată anormală și murdară.

Săptămâna vizibilității lesbienelor, sărbătorită în fiecare an la sfârșitul lunii aprilie, a fost marcată pentru prima dată în California în 1990 și este serbată în întreaga lume.

ÎN LOC DE P.S.:

Centrul GDM organizează periodic un grup de sprijin numit „La Un Pumn De Răsărită”, dedicat persoanelor care se identifică ca femei queer si persoane non-binare (care au avut sau au parte de socializare ca femei) cu orientarea sexuala lesbiană, bisexuală, și pansexuală. Cea mai apropiată întâlnire a grupului este pe 26 aprilie, iar la eveniment se va discuta despre relațiile lesbiene și aspectele acesteia.

Felicia NEDZELSCHI