Coming out-ul este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente din viața unei persoane LGBTQI+. Să le dați această veste părinților necesita efort, curaj, depășire de sine și o enormă luptă interioară. Părinților, la rândul lor, le va trebui timp, înțelegere și răbdare ca să-și accepte pe deplin copiii, dar și multă muncă asupra sa.

Înainte de conferința internațională pentru părinții copiilor LGBTQI+ „Felis Conference”, organizată pe 12-13 aprilie de Centrul de Informații „GENDERDOC-M”, publicăm un text în care venim cu sfaturi atât pentru tinerii LGBTQI+, cât și pentru părinții lor, despre coming out. Cum să alegi momentul potrivit, cum să te pregătești moral, cum să-ți faci un plan chiar și pentru cea mai dură respingere vorbim cu psihologa Centrului GDM, Iulia Buzenco. Iulia ne povestește și perspectiva părinților și oferă soluții pentru familie în procesul ce acceptare a copiilor LGBTQI+. În textul ce urmează veți afla și istoriile personale ale membrelor Centrului GDM, Angelica Frolov și Albina Ciuprin, care au trecut prin coming out și outing și au fost de acord să-și povestească experiența.

„DACĂ ȘTIAM, MĂ PREGĂTEAM MAI BINE”

Angelica Frolov a făcut coming out în fața mamei sale la 29 de ani. A decis că vrea o relație serioasă cu iubita sa și a mizat pe înțelegerea mamei.

„Pentru că aveam relații apropiate cu mama, și eram deja adultă, nu am ezitat prea mult și i-am spus totul direct. Reacția ei a fost pentru mine neașteptată, nu știam că mama are prejudecăți față de homosexualitate, nu discutasem cu ea niciodată aceste teme și era anul 2004, când în spațiul public nu prea erau informații la acest subiect. Nu eram deloc pregătită de această reacție a ei, m-a luat prin surprindere și m-a rănit. Acum, privind în urmă, înțeleg că nu putea fi un alt scenariu la acel moment”, povestește Angelica, administratoare GDM și coordonatoare de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT.

„Dacă făceam coming out știind despre posibila homofobie a mamei mele, atunci m-aș fi pregătit mai bine. Dar ceea ce este absolut universal pentru toată lumea este: să fiți pregătiți că ați putea fi respinși de părinți. Deja acest pregătit poate însemna chestii diferite pentru diferiți oameni”, dă un sfat Angelica.

Asta ar putea însemna o independență financiară, o pregătire psihologică sau o rețea de susținere formată din prieteni sau aliați.

SCRIE-I O SCRISOARE MAMEI SAU TATĂLUI

Psihologa Iulia Buzenco susține această strategie și recomandă încă o tehnică utilă de pregătire. „Coming out-ul ar trebui făcut atunci când tânărul e gata, nu din frica că va afla cineva. Eu recomand clienților mei să se pregătească din timp, adică să scrie undeva un text cu pixul, pentru că atunci când scrii de mână creierul e stimulat altfel. Să-l scrie bine, să fie el/ea bine cu acest text, să scrie despre emoțiile sale, pentru că anume această parte e foarte importantă pentru părinți. Eu și beneficiarii practicam citirea acestui text mai întâi mie, ca tânărul/a să se simtă bine cu acest text. Noi îl discutăm și chiar facem un soi de repetiție”, spune Iulia.

Psihologa recomandă ca această discuție dificilă să aibă loc în afara casei, dacă e posibil.

„Motivul e destul de complex, dar de regulă noi suntem mai concentrați la cuvintele altui om în afara casei. Aici e nevoie de trei reguli simple: Timpul, Locul și Circumstanțele. Ar fi bine de ales o zi frumoasă, când toți suntem liniștiți, nu suntem grăbiți. Eu le propun copiilor să meargă cu părinții lor la o cafenea, dar dacă copilul găsește momentul oportun acasă – de ce nu?”, recomandă Iulia Buzenco.

„MĂ SIMȚEAM ORIBIL ȘI MURDAR”

În cazul Albinei, care a trăit un outing din partea mamei, totul s-a produs acasă și a afectat-o enorm. Avea 14 ani când mama i-a citit niște mesaje pe care i le trimitea unei fete. Mama a confruntat-o și i-a spus că știe.

„Am fugit în camera mea, am închis ușa și am început să plâng. Mă simțeam oribil, murdar. Mama cred că s-a speriat că voi comite un suicid și părinții au forțat ușa. Mama a intrat și spunea că totul va fi bine, că o să rezolvăm. Eu nu simțeam atunci că mama nu mă înțelege, ci că eu aș fi rea, murdară și bolnavă”, povestește Albina Ciuprin, care e coordonatoarea Programului de Dezvoltare a Comunității LGBTQ+ la Centrul GDM.

Au urmat întrebări supărătoare și incomode din partea mamei sale, lucru care a dus la distanțarea dintre ele două. „Fugeam de aceste întrebări pentru că ele mereu se terminau negativ. M-am îndepărtat de părinți, un lucru foarte întâlnit în comunitate”, spune Albina.

IMAGINEAZĂ-ȚI CEL MAI RĂU SCENARIU

Iulia Buzenco spune că e util, deși dificil, să-ți imaginezi cel mai rău scenariu în caz de coming out.

„Tânărul știe ce i se poate întâmpla în cel mai rău caz și unde se poate adresa. Desigur, noi suntem traumatizați de cuvintele părinților și o schemă absolut protectoare nu există aici. Părinții sunt persoane apropiate și toate cuvintele lor dure ne dor foarte mult. Dacă e foarte complicat de vorbit, copilul poate face coming out în scris, cu acea scrisoare de la început. În această scrisoare, copilul poate nota emoțiile și trăirile sale, despre cât îi e de complicat, că aceasta nu e o alegere, să ceară susținere și dialog”, explică Iulia.

În cazul Albinei, a urmat o perioadă în care tânăra a plecat la studii și nu a menținut relația cu familia. Însă acest timp a fost benefic pentru ea, deoarece se acceptase pe sine. Când a revenit acasă, își prezentase iubita în fața familiei și a primit mai multă susținere decât la început.

„Tata m-a susținut mult, niciodată nu mi-a spus nimic rău. Mamei însă i-au trebuit 10 ani ca să mă accepte, însă și acum are momente când întreabă lucruri incomode, cum ar fi cine e bărbatul în relație. Aceste lucruri mă supără, însă înțeleg că și părinții au nevoie de timp. Nouă ne ia timp să ne acceptăm pe noi înșine, dar la fel le ia și părinților noștri. Nu contează când și în ce circumstanțe vom face coming out, ei vor avea nevoie de timp”, crede ea.

Iulia e și ea de acord la subiect. „Ar fi bine ca copiii să înțeleagă că și părinții au voie să-și trăiască emoțiile. În acest caz, înainte de coming out, poate fi util de vorbit cu părinții pur și simplu despre LGBT, pentru a testa apele. E important să înțelegem că părinții întotdeauna sunt de partea copiilor, chiar dacă au o reacție negativă. Părinții adesea mă întreabă „ce va fi cu copilul meu în viitor?”. Deci pentru copii e important să înțeleagă că părinții lor se confruntă cu emoții complexe din frică de viitor, din cauza așteptărilor setate care s-au ciocnit de un obstacol”, explică psihologa GDM.

Părinților care au primit vestea Iulia le recomandă să-și ia o pauză, să încerce să-și țină în frâu emoțiile și să vină la o sesiune la psiholog.

„Noi avem un grup de părinți care-i ajută pe mame și tați să înțeleagă că nu sunt singuri și că nu doar copilul lor trece prin aceste dificultăți. E important ca părintele să știe că dacă copilul i s-a deschis pe o asemenea temă intimă, acesta e un mare semn de respect și încredere”, susține Iulia Buzenco.

IMPORTANT

Toate protagonistele acestui material au subliniat importanța siguranței și evaluarea pericolului. În caz de un potențial abuz, hărțuire, bătaie sau dacă riscați să fiți dat afară de acasă fără un loc de trai, NU VĂ GRĂBIȚI, prioritizați siguranța voastră. Dacă aveți nevoie de asistență psihologică, Centrul GDM v-o poate oferi. Sunați pentru o programare la unul dintre aceste numere : +373 (22) 28 88 63 sau +373 (22) 28 88 61.

De asemenea, dacă sunteți o persoană din comunitatea LGBTQI+ și doriți să vă ajutați părinții în procesul de acceptare, sau dacă sunteți părinte a unei persoane LGBTQI+, GDM oferă grup de suport pentru părinți. Este un loc sigur și prietenos, unde fiecare își poate împărtăși experiența, discuta, pune întrebări, simți sprijin și înțelegere. Întâlnirile sunt lunare, aici puteți beneficia de susținere psihologică și discuta cu alți părinți într-un mod deschis și sigur. Discuțiile sunt confidențiale. Pentru informații suplimentare: 069120261, Natalia.

Felicia NEDZELSCHI