Despre Ziua Îndrăgostiților ni se reamintește anual, începând cam din mijlocul lunii ianuarie. Peste tot suntem înconjurați de inimioare, cadouri roz și imagini cu cupluri fericite. Heterosexuale, apropo. Asta e o adevărată provocare pentru cei care se identifică ca parte din comunitatea LGBTQ+. Adevărul e că Ziua Îndrăgostiților nu este concepută pentru cuplurile queer. Am încercat să aflăm de la câteva persoane din comunitatea noastră cum se simt în preajma acestei zile și cum și-ar dori să fie reprezentate mai bine de Ziua Sf. Valentin.

Pentru mulți oameni care se identifică ca fiind queer, Ziua Îndrăgostiților este o reamintire că identitatea lor nu este reprezentată, ceea ce îi poate face să se simtă invizibili sau neimportanți, arată un articol peste care am dat recent. Acest lucru se întâmplă promovarea ideii că relațiile „ideale” și fericite sunt heterosexuale, monogame, sexuale și romantice. Și, într-adevăr, oricine nu se încadrează în acest ideal se simte ca și cum ar eșua cumva.

Gândiți-vă la lucrurile de care suntem înconjurați în această perioadă a anului. Reclamele la bijuterii înfățișează aproape întotdeauna cupluri heterosexuale cisgen și susțin norma tradițională de gen conform căreia „bărbatul” oferă un cadou frumos și scump partenerei sale. Vedem aceleași idei reflectate în produse: articolele cu monogramă „His & Hers” și felicitările adresate în mod special soțului/soției sau prietenului/iubitei. Și dacă încercăm să participăm la Ziua Îndrăgostiților, este probabil să ne confruntăm cu presupuneri heternormative. De exemplu, „oh, prietenul tău va adora asta” atunci când cumpărăm un cadou. Sau faptul că un chelner de la un restaurant îți asumă sexul sau statutul de relație.

Cam asta ne-a povestit coordonatorul grupului de suport pentru persoane transgen de la Centrului de Informații „GENDERDOC-M”, Randi Lukian. Randi este o persoană non-binară, la fel ca și partenerx lor și spune că mereu, în preajma acestei zile, simte stereotipurile de gen.

„Urăsc când merg să-i cumpăr flori partenerului meu și vânzătoarea propune ceva, iar eu spun că lui nu-i plac lalelele, spre exemplu. Prind niște priviri înspăimântate, de parcă e șocant că îi cumpăr flori. Le apar un milion de întrebări: de ce, pentru ce, dacă el îmi aduce flori sau numai eu lui, la noi asta e un joc sau cum”, spune Randi.

„Mă enervează reacțiile chelnerilor când se întâmplă eu să achit nota de plată la restaurant. Se uită la noi așa de parcă partenerul meu stă cu mine numai pentru bani, iar eu nu sunt prea deșteaptă. Pe când adevărul e că noi, fiind persoane non-binare lipsite de ideea de patriarhat și roluri de gen, ne simțim OK să achităm pe rând. La fel e și cu bijuteriile cadou. I-am luat partenerului un set dintr-o brățară și un pandantiv de argint, foarte finuț și – hai săi spunem – „feminin”. La acel moment, eu nu purtam bijuterii deloc. Vânzătoarea și-a permis să comenteze că partenerul meu e un porc pentru că nu-mi cumpărăm nimic, e gay sau pur și pur simplu mă folosește”, își amintește Randi.

Exemplul lui Randi e foarte grăitor într-o societate centrată pe iubirea heteronormativă. Da, există o reprezentare queer și produse pentru comunitatea LGBT+, și această piață continuă să se îmbunătățească, dar cele care sunt disponibile nu sunt ușor accesibile. Iar imaginile cu care suntem bombardați sunt cele ale heterosexualității.

„Reclamele tind să prezinte doar cupluri heterosexuale, perpetuând ideea că dragostea este exclusivă persoanelor cisgen, heterosexuale. Această ștergere întărește stereotipurile dăunătoare și transmite un mesaj că dragostea queer nu este la fel de valabilă sau merită sărbătorită”, ne spune Irina Dicusară, o membră a comunității LGBT+.

O perspectivă asupra acestei sărbători ne oferă și Lorelei Grigoriță.

„Sărbătoarea Valentine’s Day este, în esență, o manifestare comercială și corporatistă care a pierdut de mult legătura cu tradițiile autentice sau cu un mesaj uman profund. Perioada aceasta este inundată de propagandă socială ce impune un standard rigid al iubirii: o femeie, un bărbat, buchete de trandafiri exagerat de scumpe, baloane, rezervări la restaurante cu prețuri astronomic de mari și inimioare, peste tot. Valentine’s Day pare a fi o versiune a Black Friday-ului, doar că cu o majorare de preț de 20%, fără un motiv clar. Ca o lesbiana, în mijlocul acestei agitații, simt mai degrabă confuzie decât conectare”, ne povestește Lorelei.

„Nimic din toate aceste aspecte comerciale nu rezonează cu mine – nu mă bucur de trandafiri înveliți în celofan, nu apreciez ambalajele cu inimioare și nici nu am nevoie de un „Valentin” în viața mea. Eu de fapt celebrez dragostea în fiecare zi, în fiecare gest de afecțiune pe care îl arăt iubitei mele, în fiecare sărut pe stradă, în ciuda privirilor critice ale trecătorilor, și în fiecare luptă împotriva preconcepțiilor despre cum ar trebui să îmi trăiesc viața”, mai adaugă ea.

Într-un final, așa cum sugerează Lorelei, merităm să ne putem sărbători dragostea, indiferent de cum arată aceasta.

Dacă această zi vă provoacă disconfort, amintiți-vă că este doar o altă zi și, indiferent de ceea ce simțiți în legătură cu ea, de statutul vostru de relație sau de identitatea sexuală sau de gen, veți trece peste această zi. Dragostea nu trebuie să arate așa cum i se face reclamă.

Felicia NEDZELSCHI