Un dialog despre coming out, între părinți și copii a fost organizat în cadrul Pride Park 2023. Pride Park este o zonă comunitară liberă de homofobie, bifobie și transfobie, pentru comunicare și muzică, cu activități culturale și informaționale, târg, ateliere și discuții.

În societățile preponderent homofobe, unii părinți își acceptă cu greu copiii LGBT, trecând printr-o perioadă complicată, în care încearcă să-și convingă copiii să corespundă cerințelor sociale, încetează să mai comunice cu aceștia sau, mai rău, îi supun unor terapii de conversie, a căror ineficiență și pericol au fost demonstrate științific. Încercările de „vindecare” a homosexualității pot duce la anxietate, depresie și suicid.

În cadrul discuției deschise, atât persoanele LGBT cât și părinții acestora au adresat întrebări și și-au oferit reciproc răspunsuri, care să-i ajute să-și formeze o atitudine mai empatică unii față de alții: 

„Cea mai mare problemă a acestor relații, este, de fapt, lipsa de dialog între părinți și copii. Adesea le este frică să-și adreseze deschis întrebări. De asta am creat condiții, în care să poată adresa întrebări mamelor străine. Este mai simplu să-i adresezi întrebarea unei mame străine. E ca și cum ar trece printr-un antrenament. Pentru că este mult mai strașnic să discuți cu propriii părinți, nu știi cum să-i abordezi, cum să te exprimi să te înțeleagă mai bine.  Dar, discutând într-un format de acest gen, scade anxietatea și comunicarea în viața de zi cu zi devine mai liberă” , a explicat Iulia Buzenco, facilitatoarea discuției.

Iulia este psihologă a Centrului de Informații GENDERDOC-M (GDM), organizație care oferă persoanelor LGBT și părinților acestora sprijin psihologic gratuit. La GDM se organizează de asemenea grupuri de sprijin:

„Consider că întâlnirile de acest gen sunt foarte importante. Din experiența de lucru cu persoanele LGBT și părinții acestora, pot afirma cu siguranță că acei părinți care participă în grupurile de suport, trec mai ușor peste procesul de adaptare. Este clar de ce. Pentru că nu se mai simt singuri și pot învăța din experiența altor părinți să depășească mai ușor această stare”, a spus Iulia.

Mamele prezente la discuție au confirmat că dialogurile în grup le-au ajutat foarte mult să-și accepte copiii și să construiască o relație mai călduroasă cu ei:

„Întâlnirile de acest gen m-au ajutat să-mi accept copilul, să-mi depășesc mândria, frica. Am înțeles că securitatea copilului meu este mai importantă. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără aceste întâlniri”, a spus Inna, o mamă din Belorusia, care a venit să participe la evenimentele Pride de la Chișinău.

„În aceste grupuri am încetat să mă simt singură, am văzut că suntem mulți părinți care venim la întâlniri, fiecare cu durerea lui și reușim să depășim totul împreună. Cu multe lacrimi am ajuns să ne acceptăm copiii, iar acum durerea a rămas în urmă ca un vis urât”, a adăugat femeia. 

După ce reușesc să-și accepte copii, aceste mame rămân totuși îngrijorate pentru securitateа copiilor în societățile homofobe:

„Societatea consideră persoanele transgender anormale, nu îi acceptă. Și doare enorm când copilul tău este respins, când copilul tău este ca un proscris. Ai vrea să fie și el fericit ca alți copii și începi să cauți modalități de a-l ajuta.

Lumea în care trăim zi de zi, e o lume unde nu se vorbește despre asta, lumea se preface că așa ceva nu există și e greu să vorbești despre problemele tale cu alți oameni, dar aici, în aceste grupuri toată lumea te înțelege, simți că ești printre ai tăi”, a explicat Iulia din Kiev.

Cele mai curajoase dintre mame au devenit activiste pentru drepturile persoanelor LGBT, este și cazul lui Nilufer din Istanbul. Ea este mama unei persoane transgen și lideră a organizației LISTAG, din care fac parte familii și prieteni ai persoanelor LGBTI din Turcia.

„Îmi iubesc copilul și dacă-l văd nefericit mă întreb cum aș putea să-l ajut. De asta sunt aici, să-mi ajut copilul. Ajutându-ne propriii copii, îi ajutăm și pe alții, pentru că majoritatea copiilor LGBT nu primesc iubire de la familiile lor”, a sus Nilufer.

„Când am aflat că copilul meu este transgen, mi-a fost foarte greu, mi-a fugit pământul de sub picioare. Nu îmi imaginam cum să trăiesc mai departe. Aproape că nu mai comunicam, el locuia în alt oraș. Cred că nu o să-mi pot ierta vreodată acest comportament. Acum mă întreb ce fel de mamă eram atunci?”, mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi Elena, din Kiev.

„Abia când a început războiul din Ucraina, am înțeles că sunt gata să-mi accept copilul. M-am gândit că aș putea să mor în acest război, dar nu îmi era frică de moarte, ci de faptul că copilul meu va trăi de acum încolo cu gândul că mama sa nu l-a iubit și nu l-a acceptat. Și am înțeles atunci cât de important este să-i spun copilului, să știe că îi iubesc”, a explicat Elena. 

Am întrebat mamele cum se descurcă când se confruntă cu discursuri sau comportamente homofobe, mai ales în perioada Pride-urilor, când se discută mai mult despre comunitatea LGBT:

„Eu nu vreau să oblig acești oameni să ne iubească copiii. Dragostea noastră ajunge din plin și pentru copii noștri, și pentru copiii lor”, a spus Elena, mama unei persoane transgen.

Doina IPANII

Foto: Olya T. și Nilufer