Nu e de mirare că se spune că homofobia este asemănătoare cu fascismul. Și dacă ne întoarcem la istorie, atunci acțiunile de amploare întreprinse la nivel de stat pentru promovarea intoleranței față de persoanele LGBT s-au desfășurat în forță în anii 1930 tocmai în Germania nazistă.

Chiar înainte de venirea lui Hitler la putere, și anume la 14 mai 1928, în numele Partidului Național Socialist, s-a afirmat că „homosexualii „slăbesc” poporul, că sunt „dușmani” și „degenerați sexuali” care în niciun fel nu contribuie suplinirea cu „urmași sănătoși” a unei națiuni „sănătoase”. Odată ajuns la putere, în 1933, guvernul nazist a închis organizațiile LGBT din Berlin și a interzis distribuirea publicației pentru homosexuali și lesbiene din Berlin numită „Buletinul prieteniei”. În 1935, paragraful 175 din Codul penal a fost înăsprit, prevăzând pedeapsa cu închisorea pentru contactele sexuale între bărbați.

Același lucru s-a întâmplat și în Uniunea Sovietică. În decembrie 1933, într-o nouă scrisoare către Stalin, vicepreședintele OGPU, Genrikh Yagoda, a declarat: „Pederaștii erau angajați în recrutarea și coruperea tinerilor perfect sănătoși, tineri din Armata Roșie, Flota Roșie și studenți. Nu avem o lege conform căreia ar fi posibilă urmărirea penală a pederaștilor. Aș considera că este necesară emiterea unei legi adecvate privind răspunderea penală pentru pederastie.” În același an, a intrat în vigoare o lege, conform căreia contactele între bărbați de același sex au început să fie calificate drept infracțiune în toate republicile URSS.

Și numai datorită evenimentelor care au avut loc după prăbușirea URSS, în țara noastră și în alte țări ale spațiului post-sovietic, a început procesul de desființare a articolului privind răspunderea penală pentru dragostea homosexuală. Cu toate acestea, încă trăim consecințele politicii homofobe din trecut. Ura față de persoanele de orientare homosexuală, care a fost formată în rândul cetățenilor sovietici de zeci de ani, persistă și astăzi. Aceasta este alimentată de partea cea mai conservatoare a poporului nostru, inclusiv de reprezentanți ai organizațiilor religioase. Prin urmare, Centrul de Informații GENDERDOC-M mai are încă mult de lucru pentru a crea o societate deschisă diversității, în care persoanele LGBT să fie o parte vizibilă și egală a țării noastre multinaționale.

Autor: Alexei Marcicov