În ultimii 40 de ani, oamenii intersex au făcut pași uriași pentru a-și revendica termenul ca unul de împuternicire.

De la introducerea sa ca termen medical până la rebrandingul său în anii 1990, cuvântul „intersex” a fost revendicat în ultimii ani de activiștii și activistele care luptă pentru autonomia corporală în cadrul comunității.

În anii 1900, medicii au început să descrie oamenii născuți cu anatomie care diferă de ideile binare despre sexul biologic drept „intersex”. De-a lungul secolului următor, persoanele intersex au fost stigmatizate de comunitatea medicală și împinse în operații inutile pentru a „corecta” ceea ce au văzut ca o aberație față de normele corpului uman.

Dar în anii 1970, activiștii și membrii comunității intersex au început o campanie pentru a revendica termenul ca identitate și comunitate, mai degrabă decât un diagnostic medical, făcând eforturi pentru a normaliza să fii intersex și a ajuta oamenii să înțeleagă ce înseamnă. Astăzi, activistele și activiștii resping operațiile inutile, în special față de copii intersex.

Termenul a fost pus în centrul atenției în ultimii ani de limitele hormonale pentru sportivi la evenimente sportive majore precum Jocurile Olimpice, împiedicând participarea unor competitori intersex. Dacă vă întrebați ce exact înseamnă să fii intersex, care este istoria termenului și modul în care oamenii intersex ripostează astăzi, citiți mai departe pentru a afla.

CE ÎNSEAMNĂ INTERSEX?

„Intersex” este un termen umbrelă care se referă la persoanele care prezintă variații în anatomia lor reproductivă și sexuală care diferă de ceea ce este în mod tradițional masculin sau feminin. O persoană intersex ar putea să pară că are un fel de organe genitale la exterior și un alt fel la interior. Ar putea avea niște cromozomi XX și unii cromozomi XY. Ar putea să aibă sau nu organe genitale ambigue și să cunoască de la naștere că este intersex sau ar putea afla mai târziu.

Concluzia este: „intersex” este un cuvânt cu un înțeles larg, care cuprinde o serie de trăsături și prezentări. Potrivit Oxford English Dictionary, cuvântul „intersex” există de la sfârșitul anilor 1700. Înainte de secolul al XX-lea, termenul era rar și se referea la relațiile „între sexe”. Abia în 1917, un genetician german pe nume Richard Goldschmidt a folosit termenul în modul în care îl înțelegem astăzi.

A fi intersex nu se referă la identitatea de gen a unei persoane. La fel ca și oamenii care sunt endosex (cei și cele care nu sunt intersex), cineva care este intersex poate avea orice identitate de fen. În plus, caracteristicile intersex nu se referă la sexualitatea unei persoane.

CÂT DE RĂSPÂNDIT ESTE SĂ FII INTERSEX?

Estimările sugerează că aproximativ un copil din 2000 se naște cu caracteristici intersex, cu toate acestea una până la două persoane din 100 se naște cu corpuri care nu corespund întru totul „standardelor” corporale feminine sau masculine, ceea ce face ca acest lucru să fie mai răspândit decât persoanele roșcate, chiar dacă mulți presupun că fenomenul este extrem de rar. Societatea civilă susține că această lipsă de reprezentare și conștientizare este direct legată de istoria violenței medicale cu care se confruntă persoanele intersex.

Înainte ca termenul „intersex” să fie popularizat în anii 1900, termenul „hermafrodit” a fost folosit în literatura medicală din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru a descrie persoanele care erau intersex. Considerat acum o insultă derogatorie, termenul a evocat o creatură mitică și un corp cu anatomie reproductivă atât masculină, cât și feminină.

Abia după ce geneticianul Richard Goldschmidt a folosit termenul în lucrarea sa din 1917 „Intersexuality and the Endocrine Aspect of Sex”, termenii intersex și hermafrodit au fost folosite în mod interschimbabil în articolele din anii 1920, ’30 și ’40. Anii 1950 au marcat un punct de cotitură pentru cuvântul intersex, iar caracteristicile intersex a fost stigmatizat atât de medici, cât și de public. Dr. John Money, psiholog, a început să scrie în anii 1950 că persoanele intersex sunt sănătoase din punct de vedere psihologic – dar s-ar dovedi și mai bune dacă bebelușii ar fi făcuți să arate ca genul în care sunt crescuți.

Până în anii ’50, cele mai multe operații de modificare a trăsăturilor intersex se făceau pe adulți care alegeau să se supună unor astfel de proceduri sau ai căror medici îi presau să o facă. Echipa Hopkins a făcut loc unui nou protocol în care copiilor intersex li se făceau așa-numitele operații genitale „corective” și tratamente hormonale, adesea fără știrea și consimțământul lor și chiar dacă operațiile nu erau necesare din punct de vedere medical. În următoarele câteva decenii, cuvântul „intersex” a proliferat odată cu astfel de intervenții chirurgicale, până când comunitatea s-a reunit pentru a recupera terminologia.

CUM ARATĂ APĂRAREA DREPTURILOR PERSOANELOR INTERSEX ASTĂZI?

La sfârșitul anilor 1980, mișcarea intersex a început să capete putere. Persoanele intersex care au fost supuse izolării cu privire la dosarele lor medicale și impuse să simtă rușine față de corpurile lor au început să organizeze grupuri și cercuri de suport. Un activist pe nume Bo Laurent a trimis o scrisoare către The Sciences, o revistă, ca răspuns la o lucrare despre sex și gen în 1993. În ea, Laurent a anunțat înființarea Societății Intersex din America de Nord.

„Tratamentul chirurgical și hormonal permite părinților și medicilor să-și imagineze că au eliminat caracteristicele intersex ale copilului. Cu părere de rău, intervenția chirurgicală e extrem de distructivă pentru senzația sexuală și simțul integrității corporale”, se menționa în scrisoare.

Prima demonstrație publică a persoanelor intersex [din SUA] a avut loc pe 2 octombrie 1996, când activiștii și activistele din I-S-N-A au protestat împotriva unei conferințe susținute de Academia Americană de Pediatrie din Boston. Activiștii au folosit sloganul „hermafrodiți cu atitudine” pe pancarte, tricouri și buletine informative ca o modalitate de a revendica termenul „hermafrodit”. Acest lucru s-a schimbat la „intersex”, deoarece au căutat să colaboreze cu medicii pentru a opri operațiile nonconsensuale. Aniversarea acestui prim protest public pentru drepturile persoanelor intersex a devenit Ziua de Conștientizare a Persoanelor Intersex.

La începutul anilor 2000, persoanele intersex au câștigat mai multă vizibilitate, de data aceasta în mass-media și cărți populare. Jeffrey Eugenides și-a publicat cea mai bine vândută carte Middlesex în 2002, o poveste fictivă a unui tânăr intersex. După ce a selectat Middlesex pentru clubul ei de carte, Oprah a invitat oameni intersex în emisiunea sa în 2007 pentru a vorbi despre experiențele lor. Cu toate acestea, atât prezentarea din Middlesex, cât și a lui Oprah despre persoanele intersex au fost criticate pentru că fetișizează rușinea și suferința prin care acestea trec. De la House la Grey’s Anatomy, reprezentarea în emisiunile populare de la mijlocul anilor 2000 nu a făcut decât să promoveze tropi obscene despre comunitate.

În timp ce termenul „intersex” a câștigat mai multă acțiune și a contestat ideea că există ceva de „reparat” cu corpurile intersex, o nouă terminologie a apărut în 2005. DSD, sau „tulburări ale dezvoltării sexuală”, a fost introdusă în mediile medicale ca o altă modalitate de a descrie caracteristicile intersex. DSD încadrează caracteristicile intersex în calitate de o tulburare care necesită tratament, mai degrabă decât o variație biologică. Activiștii se tem că, dacă părinților copiilor intersex li se spune că copilul lor are o „tulburare de dezvoltare sexuală”, ei nu vor putea face o alegere în cunoștință de cauză cu privire la operație sau chiar nu vor ști că înseamnă „intersex”.

În ultimii ani, persoanele intersex au fost, de asemenea, nevoite să respingă reglementările neloiale impuse sportivilor care doresc să concureze la evenimente sportive internaționale majore. Sportivilor intersex li s-a interzis să participe la competițiile lor de la Jocurile Olimpice din cauza restricțiilor hormonale. Aceste reglementări îi obligă pe sportivii intersex să ia medicamente pentru a-și scădea nivelul natural de testosteron, adesea prin luarea de medicamente cu efecte secundare nocive și efecte pe termen lung necunoscute. „Excluderea sportivelor sau expunerea în pericol a sănătății noastre doar din cauza abilităților noastre naturale plasează World Athletics pe partea greșită a istoriei”, a spus Semenya în 2020.

Astăzi, termenul „intersex” este încă revendicat de oameni ca o modalitate de a contesta modul în care atât comunitatea medicală, cât și publicul larg i-au reglementat corpurile. Persoanele intersex continuă să lupte împotriva intervențiilor chirurgicale nonconsensuale, să promoveze legislația care să protejeze copiii de aceste proceduri și să lupte împotriva controlării corpului lor în general. „Intersex” intră în noi terenuri ca o problemă a drepturilor omului pentru a permite oamenilor să facă alegeri cu privire la propriul corp.

Sursă: them.us