„M-am săturat să citesc povești de dragoste în care nu mă regăsesc”, așa a început Vlad Viski seara-experiment cu poezie queer „E’S ME”. Este un rând din cele câteva poeme pe care Vlad le-a recitit, fiind acompaniat de muzica improvizată a lui V.Alentin și aplauzele publicului, care părea să se regăsească în fiecare vers rostit.

Vlad este președintele Asociației MozaiQ, organizaţie comunitară care se adresează persoanelor LGBTQIA+ din România. V.Alentin este dirijor de cor, pasionat de pian și artă în general. După prestația lor o altă persoană queer, DJ Morezaika, a mixat muzică electronică până seara târziu pentru toți cei care au reușit să râdă cu poftă de propriile frici și complexe, și care apoi au rămas să sărbătorească dragostea față de sine.

Poemele lui Vlad au răscolit pe rând complexe, frici și momente de victorie pe care le puteai vedea clar, retrăite de atâtea ori în ochii tuturor spectatorilor. De la durerea simțită din cauza cuvintelor vulgare și adresărilor peiorative, la râsetele în hohote provocate de experiențele cu prefăcuții, înțelegearea rușinii de a fi pozitiv și compasiunea pentru pioneza din papuc, care poate masca mersul efeminat.

Evenimentul nu a fost organizat întâmplător în preajma zilei îndrăgostiților. Poemele lui Vlad sunt pentru cei care iubesc diferit. În ele este la fel de multă dragoste câtă poți găsi în poezia clasică, doar că aici dragostea vine la pachet cu mult protest, polemici interioare, luptă pentru dreptul la iubire, frici, complexe, victorii, toate cu un mesaj important: „Drumul spre dragostea față de alte persoane începe cu dragostea față de sine”.

„Este o combinație între poezie de revoltă, care încearcă să zdruncine puțin discursul heteronomativ și dragoste. Trebuie adus un pic de queer în simbolurile culturale române”, explică Vlad Viski.

Idea evenimentului îi aparține lui Artiom Zavadovschi, Coordonator de Program Dezvoltarea Comunității LGBT la Centrul de Informații GENDERDOC-M și artist queer în devenire. A fost un fel de experiement, explică Artiom, în care a încercat să vadă ce se întâmplă când trei persoane talentate, care nu se cunosc, se adună pentru a crea împreună.

Nu este prima seară de poezie queer organizată de Vlad la Chișinău. Revine uneori în fața publicului nu prea numeros, dar suficient cât să se înghesuie în cele două odăi mici ale clădirii vechi de pe Șciusev, 79, unde sea află spațiul de artă „Cocoșul Roșu”. Pe cât de îndrăznețe au fost versurile lui Vlad, pe atât de timidă și sufletistă a fost muzica lui V.Alentin. Îmbinarea de talente a reușit, însă, să hipnotizeze publicul, care înghițea hapsân fiecare cuvânt împreună cu vinul servit de gazde.

„Îmi place să vin la Chisinău, pentru că aici găsesc întotdeauna un mediu primitor. Aici oamenii sunt foarte deschiși, și lumea e dispusă să experimenteze mai mult, să se joace cu tot felul de concepte de artă, de cultură. Noi, persoanele queer, ne dezvoltăm într-un anumit spațiu cultural, spațiu care ne influențează și la care ne raportăm mereu ca la unul patriarhal, care ne dictează mereu ce și cum trebuie să facem. Părerea mea este că ar trebui să avem mai puțină frică să-l provocăm, să ne jucăm cu el, să luăm concepte naționale și să le reinterpretăm, pentru că acestea ne aparțin nouă în aceeași măsură în care le aparțin și altora”, a conchis Vlad.

Doina IPATII

Foto: Artiom Zavadovschi