07.06.2021
International , Liderii

Oleg Alehin: „Nu pot rămâne indiferent când se încalcă drepturile persoanelor LGBT”

Trei apărători ai drepturilor omului au fost premiați în 2021 pentru muncă și curaj în activitatea de promovare a drepturilor LGBT în Republica Moldova. Premiul „Inimi implicate” a fost creat de fondatorul “GENDERDOC-M”, Alexei Marcicov, ca gest de recunoștință pentru oamenii care au riscat cu propria securitate, sprijinind public o idee respinsă, la acel moment, atât de societate, cât și de autorități.

Oleg Alehin, cel de-al doilea premiant din acest an, este președintele asociație „LIGA” din Ucraina. „LIGA” este o organizație pentru drepturile persoanelor LGBT care și-a început activitatea în 1993. La moment „LIGA” oferă sprijin gratuit persoanelor LGBT și apropiaților acestora în patru orașe printre care: Nikolaev, Kiev, Odesa și Kherson.

Am vorbit cu Oleg despre provocările și reușitele asociate cu acest premiu, despre cum s-au schimbat lucrurile pentru comunitatea LGBT în ultimii 20 de ani și despre cum e să fii activist pentru drepturile LGBT într-o țară aflată de 7 ani în război. Cum e să atragi atenția opiniei publice supra un omor bazat pe ură, într-o țară în care războiul a ucis peste 13000 de oameni. 

La doar două zile după realizarea  acestui interviu, în data de 29 mai a avut loc un atac la oficiul din Odesa al organizației. La aproximativ 21:48, șapte tineri mascați au atacat biroul Asociației LGBT „LIGA” din Odesa. Două geamuri din biroul închiriat de organizație au fost sparte cu pietre și una dintre camerele de supraveghere a fost avariată.

Dacă în Republica Moldova putem vorbi la trecut despre omurul persoanelor homosexuale, Oleg spune că un bărbat homosexual a fost omorât în orașul Nicolaev chiar luna trecută.

- Este vorba despre un profesor de istorie care își ascundea orientarea sexuală. Un om bine cunoscut și respectat printre oamenii de știință, dar care a fost ucis din cauza homofobiei. Câțiva ani în urmă a fost omorât partenerul său, iar acum l-au omorât și pe el. A fost reținut un tânăr de 20 de ani, care se presupune că a participat la omorul profesorului. Din păcate, în Nicolaev, avem multe cazuri de acest gen și înțeleg bine de ce.

Dacă măcar un caz de acest gen s-ar fi întâmplat undeva, într-un oraș european, primarul și poliția ar fi ieșit cu declarații de presă în care ar fi condamnat omorul pe bază de ură. Acestui caz i s-ar fi atras o atenție deosebită. Aici, în Nicolaev, ca și în alte regiuni din Ucraina, structurile de stat se implică superficial în acțiunile de apărare a drepturilor omului. Nu există niciun program de stat care să explice diversitatea de gen, să educe toleranță, acceptarea diversității, să contribuie cumva la reducerea nivelului de ură pentru oamenii care arată sau gândesc diferit. E foarte multă ură în jur. Situația s-a agravat din cauza războiului. Știți, atunci când moare un om- este tragedie, dar când mor sute de oameni, lumea devine mai indiferentă. Nu se mai pune atâta preț pe viața umană și asta doare enorm. În regiunea noastră e multă violență și banditism. Înțelegem că trăim într-o societate bolnavă, atunci când lumea nu mai acuză abuzatorii. Nu poți crea nimic prin violență. Violența naște violență. Dar oamenii s-au obișnuit să trăiască așa și nu mai știu cum pot trăi altfel. Acest cerc vicios trebuie rupt.    

Cu toate astea, explică Oleg, comunitatea LGBT din Ucraina este într-o situație mai avantajoasă comparativ cu perioada când și-a început el activitatea de apărător al drepturilor omului.

- Mi-am început activitatea în domeniul drepturilor LGBT prin 1998, inițial în calitate de voluntar. Eram om de afaceri atunci și era practic imposibil să fiu eficient în ambele domenii concomitent. Implicarea în activism devenea imediat un punct vulnerabil pentru afacerea mea, așa că mult timp munceam incognito și chiar foloseam pseudonime când trebuia să vorbesc public. Erau multe omoruri, multe crime sonore  bazate pe ură în acea perioadă, multe cazuri de outing (outing-ul este dezvăluirea publică a orientării sexuală a unei persoane n.r.)

Într-un cuvânt nu era cea mai sigură perioadă pentru un debut în domeniu. Nici nu planifica să facă activism, de fapt.

- Ne-au invitat niște prietene la o petrecere, dar în loc de petrecere ne-am pomenit la o discuție intelectuală, în apartamentul unui om de artă de la noi. În acel apartament se adunase oameni ca și noi care încercau să găsească răspunsuri la întrebările care îi macină. Acolo am aflat despre existența organizației, care își începuse activitatea la începutul anilor 90, deja aveau proiecte câștigate și lucrau la schimbarea opiniei publice. Ne-am împrietenit cu un cuplu de fete de acolo și ele m-au rugat să ajut organizația la raportare, așa că le-am oferit consultații pro bono pe parcursul a doi ani.

Oleg nu știe exact ce l-a determinat să riște cu propria afacere și viață pentru a se implica într-o organizație care apăra drepturile LGBT. Recunoaște însă că psihologic se simțea mai în siguranță printre oamenii care îi înțelegeau problemele, decât în umbră.

- Nu știu cât de conștient a fost acel prim pas. Probabil este vorba și despre educația sovietică care nu-mi permitea să refuz nimănui care mă roagă ceva (râde). Dar, în același timp îmi era foarte interesant în cercul acelor oameni care se confruntau cu aceleași probleme ca ale mele. Fiind parte din organizație, aveam acces la acele întruniri extrem de interesante. La ele se aduna boema- din care făceau parte jurnaliști foarte cunoscuți, pictori, poeți. Printre ei era și Victoria Amanova, fondatoare a organizației, la moment președinte de onoare „LIGA”. Îmi era extrem de interesant să comunic cu ea, pentru că a scris povești, pe care le citeam cu multă plăcere. Aveam multe interese comune. Atunci nu ne gândeam prea mult la apărarea drepturilor, pentru că era prea periculos. Ne adunam să comunicăm.

Cu timpul devenea tot mai greu să țină în secret activitatea voluntară. Cu cât mai mult încerci să ascunzi cu atât mai multe încercări de deconspirare și atenție în jurul tău, povestește Oleg cu multă ironie.

- Țin minte cum Victoria m-a rugat să plasez un anunț din partea organizației. Nu era internet atunci, trebuia să merg la un oficiu specializat în acest sens, în care așteptau în rând oameni din toate domeniile și de toate vârstele. Când ne-a ajuns rândul

fata de la ghișeu a strigat tare să se apropie cei de la organizația homosexualilor lesbienelor și persoanelor trans. A fost primul meu outing. Nimeni nu punea la dubii faptul că ești homosexual dacă ai venit să plasezi un anunț din partea acestei organizații.

Altădată, la bancă, fata de la ghișeu a hotărât să-i strige colegei din celălalt capăt de sală că au venit gay-ii la ei în bancă. A durat ceva timp până atitudinea acestor oameni s-a schimbat.

Prima conferință despre drepturile persoanelor LGBT la care a participat Oleg a fost abia în 1999, dar chiar și atunci, realizarea obiectivelor discutate la conferință i se părea de nivelul fantasticului.

- Era o conferință organizată în Ucraina de colegii noștri de la o altă organizație. Au fost invitați parteneri de peste hotare care vorbeau despre niște drepturi pe care ar trebui să le avem, despre situația persoanelor LGBT în Europa. Eu înțelegeam că despre asta se poate doar visa la moment în regiunea noastră. Chelnerii se șușoteau pe la spate, iar în scenă oamenii vorbeau foarte serios despre niște drepturi. Părea absolut incredibil că vom ajunge cândva să ne cerem deschis drepturi egale.

Și avea dreptate Oleg, fiecare pas înainte în domeniul apărării drepturilor comunității din Ucraina a fost făcut cu multe sacrificii și riscuri.

- Am trecut prin multe situații cu adevărat terifiante- când intrau oameni înarmați care ne amenințau și ne băteau. Am fost nevoit să mă bat cu ei pentru că înțelegeam că dacă nu lupt, nu vine nimeni să mă protejeze pe mine și partenerul meu.

Cel mai complicat a fost, însă să mă confrunt cu statul. E greu să lupți cu puterea, mai ales cu oamenii care au funcții de răspundere și care sunt gata să se folosească de orice pârghie pentru a te distruge. Mentalitatea țărilor postsovietice spune că statul e totul, iar omul separat -nimic. Chiar dacă și bătăile, și înjosirile publice au fost greu de suportat, nimic nu se compară cu o instanță de judecată care vrea să te condamne cu orice preț.

S-a întâmplat după un eveniment închis al comunității LGBT, pe care vroiau să-l prezinte ca fiind public și ilegal organizat. Am fost chemat la procuratură. Toată lumea a ieșit la muncă sâmbătă, într-o zi de odihnă, special pentru a mă interoga timp de patru ore. Patru ore de insulte, înjosiri și agresivtate. Am simțit cum vor să mă distrugă, să mă omoare, doar să nu mai exist.

„De ce nu ați fugit din țară până acum”, m-a întrebat indignată anchetatoarea? „De ce să fug, chiar credeți că dacă scăpați de mine, dispare problema? Și ceilalți oameni din comunitate, cu ei ce veți face?”, o întreb. La care mi-a răspuns:  „Niciodată nu vom permite această rușine pe străzile orașului nostru”.  Și i-am răspuns că timpul ne va judeca. Doar faptul că știu bine legea m-a ajutat să scap de un dosar penal pe care încercau să mi-l fabrice pe loc. Declarațiile mele au fost schimonosite de vreo patru ori, dar am citit cu atenție și am întors actele de fiecare dată pentru rectificări înainte de a le semna.

Când a rescris documentele ultima dată, mi le-a aruncat practic. Am întrebat-o dacă sunt liber. Și mi-a răspuns că deocamdată da. Am înțeles că e o amenințare. Păcat că deocamdată nu vor să înțeleagă că problema nu e în noi, dar în atitudinea lor față de oameni.

Nici în prezent organizațiile și reprezentanții comunității LGBT din Ucraina nu se pot simți protejați de stat.

- Doar de la începutul acestui an ne-a fost minat oficiul, am fost amenințați direct și ne-au trimis scrisori cu amenințări. Mai întâi ne-a amenințat o oarecare organizație a rasei albe din Germania, apoi membrii unei biserici. Ne-au scris că știu unde locuim și vor omorî toți angajații organizației.

Nici într-un caz din acestea nu am fost chemați să depunem mărturii în calitate de parte vătămată. În schimb, la sfârșitul lunii aprilie, am primit o scrisoare în care ni se cereau datele personale ale tuturor angajaților organizației pentru desfășurarea urmăririi penale. Înțeleg tot mai clar că unica reformă care s-a produs în sistem este schimbare denumirii de miliție - în poliție. Atât.

În ultimii ani, printre politicienii ucraineni au apărut mai mulți oameni care înțeleg importanța respectării drepturilor tuturor oamenilor, indiferent de orientarea lor sexuală, însă aceștia preferă să nu-și prea expună public poziția.

- E adevărat că apar tot mai mulți politicieni tineri care vorbesc cu ușurință despre drepturile LGBT, totuși înțelegem tot mai clar că pentru a ne apăra drepturile, trebuie să se implice tinerii noștri activiști în politică.

Oleg a intrat în domeniul apărării drepturilor LGBT într-o perioadă foarte periculoasă, a ținut piept amenințărilor și a riscat cu propria viață și libertate de nenumărate ori. A schimbat o afacere profitabilă pe munca responsabilă într-un domeniu care-i aduce noi provocări și riscuri în fiecare zi. L-am întrebat ce înseamnă pentru el premiul „Inimi implicate”?

- M-am opus mult acestui premiu, pentru că aveam impresia că nu-l merit. Știu că sunt oameni care au riscat poate mai mult decât mine. Dar presupun că este pentru faptul că nu pot rămâne indiferent la nedreptatea care se întâmplă în lume. Probabil despre asta e vorba. Da, îmi este greu să trec pe alături atunci când văd o nedreptate. Nu mi-e frică să vorbesc despre această nedreptate, chiar și atunci când trebuie să suport consecințele.

Dar mă simt onorat să primesc acest premiul de la Alexei Marcikov. Este persoana care m-a învățat să visez, să gîndesc creativ. El m-a învățat să nu-mi fie frică de vise mari.

A devenit un mentor în viața mea, un prieten bun. Am văzut de multe ori cât de complicat era să-l oprești din pornirile sale. Gândea mereu cu câțiva pași înainte.  Nu s-a limitat la Moldova, a știut cum să inițieze mișcări și în alte țări ex-sovietice. A înțeles că situația trebuie schimbată în ansamblu, că persoanele LGBT de peste tot se confruntă cu probleme similare, dar le este frică să facă primii pași. A știut cum să-i motiveze, cum să-i ajute.

Cred că noi, deocamdată, nu înțelegem în totalitate meritele acestui om- ceea ce a făcut el în spațiul ex-sovietic. E adevărat că pentru istorie 10-20 de ani sunt un timp prea scurt, dar sunt sigur că peste 50-100 de ani, istoria va pune evenimentele la locul lor. Sunt fericit că soarta ne-a întâlnit și sunt mândru să primesc acest premiu de la el.

 

Doina IPATII

Fotografie de pe pagina de Facebook a lui Oleg Alekhin

Previous Următorul