05.10.2021
International , Știința

Demonstrat științific: orientarea sexuală a părinților nu influențează starea de bine a copiilor

Cine crează o familie - adică numărul părinților, sexul, identitatea lor de gen, orientarea lor sexuală și relația biologică - este mai puțin importantă pentru bunăstarea psihologică a copiilor decât calitatea relațiilor în familie, este concluzia unei experiențe de cercetare de 40 de ani a autoarei Susan Golombok.

Golombok este cercetătoare  în domeniul familiei, director al Centrului pentru studii familiale de la Universitatea din Cambridge și profesor la Newnham College, Cambridge. Cercetările sale privind noile tipuri de familie au contribuit la înțelegerea teoretică a influențelor familiale asupra dezvoltării copilului și au abordat probleme sociale și etice care sunt relevante pentru viața de familie.

În ultima sa carte întitulată „We are Family: What Really Matters for Parents and Children”, Golombok afirmă: „Doar pentru că oamenii devin părinți în moduri neconvenționale nu îi face părinți mai puțin capabili sau care își iubesc mai puțin copiii” (p. 271). Mai degrabă, dimpotrivă: „cei care devin părinți împotriva șanselor, devin părinți foarte implicați și angajați” (p. 271). Copiii pe care i-am cunoscut sunt la fel de bine educați, fericiți și stabili emoțional ca și copiii crescuți în familii tradiționale - și uneori chiar mai mult. Acest lucru nu înseamnă că toți copiii născuți în familii de tip nou sunt fericiți, ci mai degrabă că au șanse egale de a fi fericiți, deoarece cel mai important lucru pentru copii este să fie crescuți în „familii calde, cu sprijin, stabilitate, indiferent de structura lor”, explică autoarea.

Potrivit unei recenzii publicate în  Intenational Journal of Law and Family, această carte este încă o dovadă vie despre abilitatea remarcabilă a autoarei de a vorbi interdisciplinar și de a contribui în mod substanțial la dezbaterile actuale din diverse domenii, inclusiv cel juridic.

Autoarea își începe cartea reflectând asupra primilor pași din carieră și ne spune că „a început întâmplător cu un exemplar al revistei feministe Spare Rib, livrat la ușa [ei] din Camden, Londra în septembrie 1976” (p. 1). Această copie conținea un articol despre mamele lesbiene care fuseseră separate de copiii lor pe motiv că era împotriva interesului superior al unui copil să fie crescut într-o familie de lesbiene. Articolul respectiv includea și un apel la un voluntar care era gata să realizeze un studiu privind bunăstarea copiilor din familiile formate din mame lesbiene. Golombok a devenit acel voluntar și, așa cum demonstrează această carte, experiența a fost decisivă în modelarea pașilor săi viitori și a realizărilor sale în carieră.

O întrebare clară și importantă este abordată în carte: dacă structura familiei are un impact asupra asupra dezvoltării copilului? Această întrebare este abordată în legătură cu vizibilitatea tot mai mare a unei varietăți mari de familii, fiecare dintre ele fiind explorată în unul sau mai multe capitole.

Chiar dacă, pe parcursul a 40 de ani, a avut loc o transformare uriașă a atitudinilor față de, mamele lesbiene, de exemplu, preocuparea publicului s-a deplasat către alte forme de familii noi. Prin urmare, părinții care cresc copii în afara unei căsătorii heterosexuale se confruntă în continuare cu provocări semnificative pentru a fi acceptați ca părinți „buni”, capabili să asigure realizarea interesului superior al copiilor lor. Acest lucru se datorează în principal faptului că, în ciuda unui număr tot mai mare de dovezi, ipotezele vechi, depășite, continuă, prin diferite moduri, să susțină privilegiul familiei heterosexuale în detrimentul familiilor de tip nou. Prin urmare cartea evidențiază nevoia persistentă de a produce dovezi împotriva falselor ipoteze înrădăcinate cultural și, într-o oarecare măsură- legal.

O altă temă recurentă este stigmatizarea și, provocările extrafamiliale. Creșterea copilului este o provocare pentru toată lumea, spune autoarea. Cu toate acestea, stigmatizarea se adaugă provocărilor obișnuite ca o provocare specifică familiilor de tip nou. Aceasta are efecte periculoase asupra încrederii în sine a părinților și a stimei de sine și identității copiilor, explică Golombok în cartea sa.

 Autoarea oferă multiple exemple din practica sa de cercetare, în care părinții homosexuali simțeau sprijin de la familiile și prietenii apropiați, dar în același timp membrii comunității lor s-au dovedit a fi judecători și dezaprobatori. Adevărata problemă a familiilor homosexuale au fost „alți oameni care îi cauzează probleme copilului”, spunând lucruri nepotrivite despre ei propriilor lor copii. Prin aceste povești, Golombok arată că majoritatea dificultăților întâmpinate de familiile de tip nou nu sunt intrafamiliale, ci mai degrabă externe. Prin urmare, factorii socio-culturali, influențează semnificativ bunăstarea copiilor crescuți în familii de tip nou, uneori mai mult decât ceea ce se întâmplă în cadrul familiilor, se arată în studiu.

Potrivit revistei Intenational Journal of Law and Family, cartea este un exemplu concret al beneficiilor practice oferite de către științele sociale, în acest caz psihologia și dreptul. Constatările colectate în carte oferă dovezi empirice importante pentru mecanismul judiciar. După cum afirmă Golombok, ea a fost chemată în calitate de martor expert în mai multe cazuri judiciare care se refereau la mame lesbiene începând cu anii 1980. Mai recent, cercetarea ei a fost folosită ca dovadă în litigiile Curții Supreme a SUA privind căsătoria între persoane de același sex, în 2015. Acest lucru nu este deloc surprinzător: multe dintre întrebările abordate de autoare sunt relevante pentru practica judiciară.

Potrivit recenziei menționate anterior, una dintre principalele contribuții pe care le aduc cercetările lui Golombok este, de a arăta nesustenabilitatea falselor ipoteze larg răspândite despre familiile de tip nou:

Autoarea vorbește despre teoriile eronate potrivit cărora în familiile cu mame lesbiene, copiii vor suferi de absența unei figuri masculine și nu vor fi siguri dacă sunt băieți sau fete, sau că absența unei legături genetice între copil și părinții lor ar putea pune în pericol relația, ori că o familie heterosexuală cu doi părinți este locul optim pentru dezvoltarea copilului.

Aceste ipoteze, spune autoarea, circulă, nu doar  în imaginația oamenilor, ci adesea stau la baza formulării și aplicării legii. Chiar dacă astăzi instanțele nu-și mai pot permite un raționament care să înfățișeze părinți de același sex sau trans ca fiind incapabili să crească un copil, matricea heterosexuală continuă să exercite în liniște o influență puternică asupra a ceea ce este considerat cel mai bun pentru copii. Cadrele legale care exclud căsătoria între persoane de același sex sau limitează accesul la procedurile de reproducere asistată indică faptul că este încă un drum lung de parcurs până când modelul tradițional de familie își va pierde „stăpânirea” asupra reglementării relațiilor părinte-copil, explică autoarea.

 

Doina IPATII

Foto: wikipedia.org

Previous Următorul