02.07.2021
Moldova, Pride

Activiștii LGBT sunt mai predispuși să dezvolte sindromul burnout

Lupta pentru drepturile omului este un domeniu care necesită multă putere și voință. Iar lupta pentru drepturile LGBT este chiar mai solicitantă. A lupta pentru drepturile acestei comunități, într-o țară preponderent homofobă, nu este o muncă pentru oameni slabi de inimă, dar și cei mai puternici riscă să ardă uneori. „Care sunt cauzele burnout-ului în activism, și cum poate fi evitat?” Aceasta a fost tema discuției unuia dintre panelurile conferinței despre sănătatea mintală în comunitatea LGBT+ și importanța ei în activism.

Mulți activiști și activiste, inclusiv dintre cei pentru drepturile LGBT+, se confruntă cu problema burnout-ului, cu depresia și anxietatea. Pandemia Covid - 19 a înrăutățit situația, pentru că activiștii s-au ciocnit de problemele foarte mari ale beneficiarilor. Mulți dintre aceștia au rămas fără un loc de muncă, alții nu mai aveau posibilitatea să comunice cu prietenii ori să facă terapie, pentru că nu se puteau conecta de acasă, unde îi putea auzi familia.

Nikita Karimov, psihoterapeut, specializat în Gestalt terapie, cofondatorul serviciul psihologic „Insight” din Ucraina, a prezentat informații care pot ajuta activiștii și activistele să evite burnout-ul.

Potrivit lui, sindromul burnout este despre epuizarea în cadrul unei relații, fie vorba de o relație profesională, la serviciu sau o oricare alt tip de relație între oameni. Este vorba despre un proces în care a fost rupt echilibrul dintre a oferi și a primi.

Burnout-ul este, de fapt, un mecanism de apărare a psihicului, care îi permite unei persoane să dozeze efortul și să păstreze resursele pe care nu le putea controla până atunci. Astfel, psihicul formează un stereotip comportamental care ajută creierul să dozeze și să cheltuiască mai rațional resursele energetice: „Sindromul apare anume acolo unde sunt multe valori, mult sens în lucrul îndeplinit, unde persoana e trup și suflet în munca pe care o face”, a spus Karimov.

Burnout-ul se întâmplă în situațiile în care oferim mult mai mult decât primim în schimb. Motivele cele mai frecvente sunt: lipsa unei legături clare dintre procesul și rezultatul muncii (incongruența rezultatului și efortului depus), timpul limitat pentru realizarea sarcinilor, lipsa de abilități ale persoanei de a-și controla stările emoționale și a-și conștientiza nevoile; inconsecvența dificultății sarcinii cu resursele personale; o responsabilitatea prea înaltă. În același timp, problematice sunt situațiile în care persoana nu are deprinderea de a comunica despre stările și nevoile personale ori a ieși din situații complicate.

Psihoterapeutul a vorbit, de asemenea, despre simptomele sindromului burnout. Printre acestea se regăsesc responsabilitatea exagerată și tensiunea, problemele cu somnul, munca peste program, care apare în consecința faptului că nu te mai simți la fel de eficient și atunci depui efort dublu pentru a ieși cumva din situație. În unele cazuri pot apărea simptome fiziologice, lipsă de atenție, probleme de memorie, iritabilitate față de manifestările altor persoane, sentimentul puternic că ești folosit de cineva și nu ești apreciat la justa valoare, sentimentul de inutilitate, indiferență și lipsa de implicare emoțională în activitate.

Activiștii sunt mai predispuși sindromului burnout din cauza că munca lor este adesea voluntară sau se plătește foarte puțin și din cauză că în acest domeniu există o cultură a muncii exagerate, peste program. Oamenii se consideră cu atât mai eficienți, cu cât dedică mai mult timp și efort acestei activități.

Mai mult, activiștii sunt nevoiți să se confrunte cu evenimente traumatizante în propria viață sau a cea a beneficiarilor care vin după ajutor. Problemă poate fi acutizată, dacă ajung în echipe în care nu sunt tratați cu respect. Atunci apar și dubii privind viitorul profesional și cel personal. Situația activiștilor se complica și în organizațiile în care nu există proceduri bine stabilite și o divizare clară a responsabilităților între angajați.

Activiștii sunt mai vulnerabili în fața sindromului burnout pentru că granița între muncă și viața personală este prea fragilă și flexibilă. „Dacă în alte domenii există o delimitare mai clară între muncă și viața personală, aici oamenii trăiesc cu ideea pentru care lucrează, munca se transformă într-o cauză personală, respectiv, situațiile care dăunează în mod normal identității profesionale, în cazul activiștilor - atacă întreaga personalitate”.

Pentru a evita sindromul burnout, explică psihoterapeutul, e bine să tragem cu ochiul la piramida nevoilor personale, să înțelegem ce ne lipsește. „În primul rând, trebuie să fim sătui, îmbrăcați, să avem o securitate materială. La fel de important este să avem un loc unde putem primi căldură emoțională, să avem un om drag alături. Importantă este și recunoștința pentru munca realizată sau, cel puțin, aprecierea muncii. Și, bineînțeles, e nevoie de libertatea de a te dezvolta și a crea”, a spus psihoterapeutul. 

Atunci când ne sunt satisfăcute aceste nevoi, avem posibilitatea să creăm, să împărtășim din surplusul de energie. Însă, adesea activiștii au un deficit mare de resurse. Iar burnout-ul este o consecință a unui stres de intensitate medie pe timp îndelungat:

„Nu îmi ajung bani? Ei și ce, toată lumea este în situația asta. Nimeni nu mă cuprinde? Ei și ce, că doar nu sunt bebeluș. Nimeni nu-mi spune că sunt bravo? Dar pentru ce merite deosebite să fiu lăudat? Libertate? Despre ce libertate putem vorbi, când e atât de mult de lucru?! Astfel, în loc să ne oprim și să ne încărcăm bateriile, preferăm adesea să ne micșorăm sensibilitatea și să mărim viteza. Asta duce la alcoolism, sau workaholism”.

O profilaxie bună a burnout-ului, explică Nikita Karimov, este să ne oprim din când în când și să ne întrebăm ce ne place? De ce avem nevoie? Care dintre resurse sunt deficitare? Iar în cazul în care apar simptome, e important să mergem la psihoterapie individuală sau de grup și să interacționăm cu grupuri de ajutor reciproc.

Conferința a avut loc în data de 15-20 iunie, în cadrul „Moldova Pride 2021”. Scopul conferinței a fost de a discuta problemele de sănătate mintală cu care se confruntă persoanele LGBT+, inclusiv activiștii și activistele LGBT+, în viața lor de zi cu zi, în special în timpul pandemiei de COVID-19. Conferința este organizată în cadrul Coaliției Europei de Est pentru Egalitatea Persoanelor LGBT+. 

 

Doina IPATII

Previous Următorul