La 17 ianuarie 1999, la Chișinău a avut loc o întrunire a reprezentanților comunității LGBT (au fost prezenți doar bărbați gay), care s-a transformat într-o conferință de constituire a Mișcării Obștești a gay-ilor și lesbienelor din Moldova „Curcubeu” („Raduga”). Conferința a ales organul de conducere — Senatul, condus de președintele Alexei Marchkov, precum și trei copreședinți, reprezentând interesele diferitelor grupuri (gay, lesbiene, bisexuali), și doi senatori — secretarul responsabil și juristul. Funcția de copreședinte din partea lesbienelor a rămas vacantă, deoarece organizatorii Centrului și ai mișcării nu aveau, la acel moment, contacte cu lesbienele.
Primul proiect al Centrului de Informații „GenderDoc-M”
Primul proiect implementat de Centru s-a intitulat „Drepturile omului și minoritățile sexuale în Moldova”. Acesta a fost finanțat de Fundația Soros Moldova. Bugetul proiectului a constituit 3.260 de dolari SUA. Coordonatori au fost Alexei Marchkov și Natalia Esmanciuc.
Proiectul a inclus organizarea a două seminare internaționale:
„Aspecte sociale și psihologice ale homosexualității” — decembrie 1999;
„Dreptul la viață privată în conformitate cu standardele europene și internaționale” — februarie 2000.
Ambele evenimente au avut loc în Biblioteca „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din centrul Chișinăului și au reunit aproximativ 30 de participanți. Un sprijin substanțial a fost oferit de colaboratorii Comitetului Helsinki din Moldova.
În urma seminarelor, organizatorii au reușit să economisească o mică sumă, cu ajutorul căreia, cu acordul fundației-partener, a fost publicat un număr special al revistei „Zerkalo”, într-un tiraj de 1.000 de exemplare, care a inclus principalele materiale ale evenimentelor.
Presa republicană a manifestat, de asemenea, interes. În „Novoe Vremea”, Aleksandr Suvorin a publicat un reportaj intitulat „A fost descoperită o nouă floare: Ivan-da-Vasilii”, cu subtitlul: „Minoritățile sexuale își vor revendica mai devreme sau mai târziu drepturile, iar acest lucru va trebui gestionat”.
El scria:
„Concluziile seminarului de la Chișinău arată că în Moldova crește și se dezvoltă un fel de embrion al viitoarei mișcări gay… Situația se schimbă sub ochii noștri… Lumea noastră se schimbă și, uneori, nu așa cum ne-am dori. Nu putem face nimic în această privință… Rămâne doar să căutăm un compromis. În ultimii zece ani, Moldova nu face altceva decât să învețe să caute compromisuri. Prin urmare, nimic nu se va schimba calitativ — va apărea doar încă un exercițiu de toleranță: dificil și, se pare, inevitabil.”
