GENDERDOC-M

Viaţa unei familii curcubeu

În ultimul timp, problemele LGBT sunt tot mai discutate atât în spaţiul media, cât şi în societate. Se întâmplă asta pentru că LGBT sunt parte componentă a societăţii, sunt persoane care vor să fie ascultate şi văzute, fără a li se acorda un tratament special, indiferent de tipul acestuia.

Recent, un club de presă organizat de Centrul de informaţii „Genderdoc-M” pentru jurnalişti, dar şi pentru toţi cei interesaţi de subiect şi-a propus iniţierea unui dialog cu familiile curcubeu. Sfioşi la început, dar şi puţini la număr, cei prezenţi au vrut să asculte povestea familiei care a avut curajul să facă dezvăluiri în cadrul evenimentului.

Nu pot iubi un bărbat

Angela Frolov este coordonatoare de Program Lobby şi Advocacy a Drepturilor LGBT în cadrul „Genderdoc-M”, iar Galina Murzin – office manager în cadrul aceleiaşi organizaţii, responsabilă de mişcarea de voluntariat. Alexandru este membru al familiei Angelei şi Galinei. „E fiul meu biologic, dintr-o căsătorie heterosexuală. Am fost căsătorită cu un bărbat. Era un mariaj cu un prieten despre care, credeam eu, ţine mult la mine şi asta e suficient”, spune Angela, dezvăluind că, la 29 de ani, s-a îndrăgostit de o fată şi a înţeles de ce nu s-a simţit confortabil în aceşti ani de căsnicie cu un bărbat. „Pentru că nu ştiu să iubesc un bărbat, nu sunt capabilă să iubesc un bărbat, pentru că sunt lesbiană, şi am înţeles asta când m-am îndrăgostit de o femeie. Acesta a şi fost motivul divorţului, unul foarte dureros… Era şi firesc. De altfel, nu ştiu dacă există divorţuri simple şi nedureroase. Am trecut prin judecată. Aveam un fiu şi trebuia să se stabilească cu cine rămâne. Instanţa a decis că Alexandru va rămâne cu mine, deşi, la judecată, s-a discutat orientarea mea sexuală ca motiv de divorţ, însă judecătorul a pus câteva întrebări şi a înţeles că, dacă taică-său nu a ştiut să răspundă nici la întrebarea în ce clasă învaţă copilul, înseamnă că el trebuie să rămână cu mama. Alexandru avea 11 ani şi a fost şi el întrebat de judecători cu cine ar prefera să rămână. A spus că vrea cu mama. Aşa a şi fost”. Angela a divorţat şi a început relaţia cu cea pe care o iubea. Fiul său a aflat despre orientarea sexuală a mamei de la tata şi de la bunica sa, spune Angela.

Explicaţii pentru copil

„Nu sunt sigur, îmi pare că aveam dubii. Au exisat nişte circumstanţe care m-au pus pe gânduri. Ţin minte că m-am apropiat şi am întrebat pe cineva dintre voi. A fost foarte demult”, intervine, cumva încurcat, Alexandru, fiul Angelei.

A întrebat-o pe partenera mea de atunci, îşi aminteşte Angela zâmbind, care era mai mică decât mine, diferenţa dintre ea şi Alex fiind de doar nouă ani – despre ce înseamnă să fii lesbiană, ce simţi. Alexandru şi-a primit toate răspunsurile. „De fapt, nu este atât de dificil să explici unui copil unele lucruri când vorbeşti în acelaşi limbaj, când vorbeşti despre dragoste, când vorbeşti despre respect, despre sentimente fireşti pe care le cunoaşte şi un copil. I-a fost complicat mai apoi, evident. E destul de greu pentru o persoană, într-un stat ca al nostru, să trăiască fiind homosexual sau bisexual, sau transsexual, sau transgender – permanent eşti pus în situaţia să răspunzi la întrebări. Ştiţi foarte bine, când mergeţi la rude, prima întrebare e: când te măriţi, când faci copii? Întrebările astea personale, oricum, exercită presiuni. Unde ţi-i soţul? De ce aţi divorţat? Eşti pus în situaţia în care minţi sau spui adevărul. Am ales ceea ce-mi este mai aproape mie – să spun adevărul. Da, au fost foarte multe probleme din această cauză. Da, am pierdut unele relaţii, câţiva prieteni, dar eu cred că este mai corect aşa decât să minţi. Alexandru era la o vârstă la care nu ştia ce să răspundă colegilor care întrebau de ce mama ta a divorţat de tata şi de ce locuieşte cu o femeie. Atunci, copil fiind, a ales un răspuns foarte simplu – este sora mamei, verişoara mamei. Apoi, când a mai crescut, când şi-a întâlnit prima dragoste… Alexandru, vrei să povesteşti tu?”

Prietena a vrut să-i cunoască mamele

„Când am început să fiu cu prietena mea actuală (nu ştiu de ce mama îi spune prima dragoste, asta fiind, de fapt, prima mea relaţie mai serioasă), după două luni, i-am spus prietenei despre mama mea, i-am spus că mama e diferită, că e lesbiană. Reacţia a fost una neaşteptată – de mirare şi de curiozitate. Ea a spus că ar vrea să facă cunoştinţă cu mamele mele, a mers totul bine şi e bine până acum.” Mama lui Alexandru spune că asta l-a încurajat pe fiul său şi el a vrut să povestească şi prietenilor despre familia sa. Prietenii i-au răspuns că şi înainte ştiau sau îşi dădeau seama.

„Vă povestim toate astea ca să înţelegeţi că în această ţară nu este complicat doar pentru un cuplu homosexual, dar şi pentru rude, care sunt permanent puse în situaţia de a răspunde la întrebări care uneori le intimidează. Întrebările, deseori, au iz de acuzaţii – că aşa l-ai crescut, e vina ta etc. Sau copilul este compătimit pentru că trăieşte într-o asemenea familie. Vreau să vă asigur: copiii care cresc într-o astfel de familie nu se simt nici mai bine, nici mai rău decât cei din familii obişnuite. Pentru copii contează grija, dragostea şi înţelegerea. Ei nu doresc să fie trataţi cu ostilitate, de aceea preferă să tacă, să nu povestească”, adaugă Angela.

„Din acelaşi motiv, azi sunt prezenţi atât de puţini. Le este frică să întâlnească feţe cunoscute, profesori sau cadre didactice, care ar afla că ei cresc într-o familie curcubeu”, crede Anastasia, director „Genderdoc-M”.

Părinţi buni sunt cei care-şi iubesc copiii

Pe de altă parte, Galina, partenera Angelei, spune că a avut şi alte relaţii, şi tentative de a fi „normală”. „Am şi încercat să locuiesc cu un bărbat, ca să-mi liniştesc părinţii”. În paralel, însă, avea relaţii şi cu femei, când se îndrăgostea. „Într-un moment, am decis că-i prea greu să mă mint pe mine, pe oamenii din jur şi să fac ceea ce nu este firesc pentru mine. Am întâlnit-o pe Angelica, am început să comunicăm, ajungând la relaţii mai apropiate. Le-am spus la un moment dat părinţilor, ei ştiau probabil, de fapt ştiau la sigur, dar au aşteptat cu delicateţe să le spun eu. „Genderdoc-M” organizează evenimente şi pentru părinţii homosexualilor, unde aceştia discută cu psihologul, cu alţi părinţi, îşi împărtăşesc sentimentele, impresiile. Am vrut ca şi părinţii mei să participe, ca să le fie mai uşor să treacă peste acest moment. La o asemenea întâlnire a mers şi mama. Spre uimirea mea, pentru ea nu a fost un şoc sau un stres. Din contra, a fost foarte mirată că sunt părinţi care nu-şi acceptă copiii şi încearcă să lupte cu ei, în loc să-i ajute. Ea mi-a zis că părinţi buni sunt cei care-şi iubesc copiii şi au grijă de ei. Mi-a mai zis: îţi imaginezi, Galea? Sunt părinţi care nu-şi iubesc copiii. După asta, ne-am apropiat şi mi s-a făcut mai uşor, pentru că nu era nevoie să mă ascund. Mama ne acceptă ca pereche, tata, la fel. Simt suportul părinţilor, şi pentru noi e important acest lucru. E ceva rar întâlnit la noi. De obicei, e un proces îndelungat. Părinţii acceptă foarte greu sau nu acceptă deloc, iar aceşti copii rămân înstrăinaţi”, spune Galina.

O familie normală

„Avem numeroase familii homosexuale în R. Moldova, dar de obicei îşi ascund relaţia. Acestea preferă ca nici părinţii, nici vecinii să nu cunoască nimic. O fac în primul rând din teamă pentru copii, ca aceştia să nu fie stigmatizaţi. Noi, de exemplu, am fost nevoiţi să schimbăm şcoala, pentru că profesoara lui Alexandru a aflat despre relaţia mea cu o femeie şi, iniţial, încerca să-l înveţe cum trebuie să vorbească cu mama ca ea să se întoarcă la tata, iar după ce a văzut că nu merge, l-a aşezat pur şi simplu în ultima bancă şi a început să-l ignore, deşi el era un elev foarte bun. Am fost nevoiţi să plecăm. E un element de hărţuire ceea ce făcea profesoara. În cealaltă şcoală am făcut totul ca să nu afle nimeni. Dacă în prima şcoală eram un membru activ, făceam parte din comitetul părintesc, în cealaltă şcoală încercam să vin doar când era stringentă nevoie, ca să nu sufere copilul, să nu aibă probleme”, povesteşte Angela. Revenind la viaţa de familie, Angela mărturiseşte că este una obişnuită. Nu-i nicio diferenţă între viaţa unui cuplu hetero şi a unuia homo. „În afară de unele ritualuri”, spune Alexandru. „Ne trezim dimineaţa, Galea merge cu câinele la plimbare, eu gătesc micul dejun, mergem la serviciu, seara ne întoarcem acasă, pregătim împreună cina, iar dacă nu – mâncăm ce este, sau Alex găteşte ceva. Deci este o familie normală, fără diferenţe, în afară poate de faptul că nu avem roluri de gen. Adică nu există o împărţire a sarcinilor după criteriul: tu, dacă eşti femeie, trebuie să găteşti, şi eu, dacă sunt bărbat, trebuie să fac altceva. Noi facem ce ne place: eu urăsc să fac curat prin casă, Galea face cu plăcere. În schimb, eu sunt pasionată de bucătărie. Şi Galea e pasionată, dar mi-a cedat locul la bucătărie. Alex nu-i prea interesat de gospodărie”, încheie Angela.

În cadrul aceleiaşi discuţii, reprezentanţii „GENDERDOC-M” au mai subliniat că, în familiile homo, la fel ca şi în cele hetero, există aceleaşi probleme şi riscuri, cum ar fi violenţa sau alte disensiuni de ordin psihologic. „Sunt lucruri care se întâmplă oriunde”, susţin reprezentanţii „GENDERDOC-M”.

Reamintim că statul R. Moldova nu recunoaşte existenţa familiilor LGBT, iar într-un recent sondaj sociologic se arată că indicatorul integrat de acceptare a persoanelor LGBT în R. Moldova este 1,7%.

Până în prezent savanţii încă nu au ajuns la un consens în ceea ce priveşte cauzele orientării homosexuale. Cert se cunoaşte doar faptul că nu este ceva determinat de educaţie. Asociaţiile medicale internaţionale au declarat încă din anii ‘70 ai secolului trecut că homosexualitatea nu este o maladie. Cercetătorii susţin că orientarea sexuală nu este despre cu cine faci sex, este despre de cine te îndrăgosteşi, adică despre atracţia sentimentală între persoane.

Sursa: www.zdg.md

Close Menu