09.01.2019
Moldova, Наше время

Tatiana Chebac: „Nu e normal să taci, atunci când cineva își bate joc de oameni.”

La finele anului 2018, Centrul de Informații GENDERDOC-M a mai primit 18 membri în organizație și și-a ales o nouă președintă. Președinta organizației, Tatiana Chebac, este juristă de profesie și apărătoare a drepturilor omului de vocație. Din 2016 este avocată. În ultimii ani a lucrat la Promo-Lex cu victimile violenței în familie. Acum lucrează la Centrul de Drept al Avocaților cu refugiații și solicitanții de azil, dar face activism din copilărie. A început să facă voluntariat în domeniul drepturilor omului pe la 12 ani. Tatiana este membră a Senatului GENDERDOC-M de doi ani, dar spune că a devenit întâmplător activistă pentru drepturile LGBT.  

“Nu am fost niciodată homofobă, știam că există undva o comunitate LGBT, care este cumva stigmatizată, totuși nu cunoșteam mai nimic despre problemele acestei comunități. Eu nu discutasem niciodată cu o persoană din comunitate. Apoi în 2014, când făceam stagierea la avocatură, m-am pomenit accidental la un training condus de Angelica Frolov, Artiom Zavadovski și Doina-Ioana Străisteanu (n.r. angajațI ai Centrului de Informații GENDERDOC-M). Atunci am înțeles câtă nedreptate există vizavi de această comunitate și câtă ură întâlește comunitatea LGBT în Republica Moldova. În același an am participat la primul meu marș de solidaritate cu persoanele LGBT, apoi la toate marșurile și majoritatea evenimentelor organizate de GENDERDOC-M în următorii ani și, astfel, a început activismul în această direcție”, a explicat Tatiana.  

De la conștientizarea unor probleme, care nici măcar nu te afectează direct, până la activism, pare a fi cale lungă. Ce te-a motivat să te implici în apărarea drepturilor comunității LGBT?

Implicarea mea a evoluat foarte natural. Probabil a început de la conștientizarea unui moment de nedreptate, de la un moment în care am fost șocată să aflu despre crimele de ură care se întâmplă în societatea noastră. Înțelegerea faptului că ceea ce se intâmplă în viața acestor oameni nu este normal, mi-a dat un imbold că aș vrea să încerc să fac ceva pentru comunitate. După trainingul de la GENDERDOC-M a urmat o instruire de un an și jumătate la Soros, care mi-a oferit posibilitatea să mă aprofundez în tema respectivă, să înțeleg problemele comunității, să compar situația grupurilor LGBT din diferite țări. Am citit studii să înțeleg mai bine cauzele orientării sexuale, situația copiilor crescuți în familiile homosexuale.

În cariera ta ai reușit să lupți pentru drepturile mai multor grupuri discriminate. Este diferit să lupți pentru drepturile comunității LGBT?

Activismul pentru drepturile persoanelor LGBT are strategii asemănătoare cu cu cele pentru apărarea altor drepturi fundamentale ale omului. Aici este însă mai complicat din cauza atitudinii sociale și din cauza manipulărilor unor clerici, care luptă foarte activ împotriva egalității în drepturi a persoanelor LGBT. Dar, în principiu, pe parcursul istoriei, biserica a fost împotriva recunoașterii drepturilor multor grupuri dezavantajate și discriminate, ca, într-un final, să le accepte.

Manipularea este un cuvânt folosit, deopotrivă, de apărătorii drepturilor omului împotriva unor acțiuni ale bisericii, dar și de clerici, care spun că anume comunitatea LGBT și susținătorii manipulează opinia publică. Cum ar putea distinge un cetățean de rând între manipulare și adevăr în acest caz?

Este complicat. Oricine dintre noi se simte uneori pierdut în acest război informațional, iar alegerile noastre sunt adesea dirijate de opinia grupurilor din care facem parte, nu de analiză șI rațiune. Orice informație va fi adesea acceptată sau respinsă în dependență de popularitatea persoanei care o postează. E greu, dar ne pot ajuta valorile pe care ni le educăm. În momentul în care un grup de oameni este marginalizat, ar trebui să înțelegem că este o problemă, în fața căreia nu trebuie să rămânem indiferenți. Umilirea, discriminarea, lezarea drepturilor ar trebui să ne alarmeze, să genereze întrebări. Pentru că, dacă e să analizam, fiecare dintre noi este diferit în felul său, fiecare poate face parte dintr-o minoritate. Apartenența la grupul majoritar nu e decât o iluzie trecătoare. Atunci când vezi că politicenii atacă o minoritate, fii sigur că la un moment dat și tu poți fi ținta unui atac. În momentul în care permitem să se întâmple o nedreptate cu una dintre minoritățile unui stat, alte comunități ar putea permite să se întâmple nedreptatea cu grupul nostru. Orice minoritate poate ajunge, la un moment dat, ținta politicienilor, dacă devine incomodă, sau poate fi folosită în scopuri politice. Trebuie să fim întotdeauna atenți la discursurile care răspândesc ură.

Respectarea drepturilor omului este o prioritate pentru tine, e clar, dar de ce ai decis să te concentrezi anume pe problemele grupului LGBT la moment?

Dacă e să ne uităm la studiile sociologice, vedem că cel mai nedorit vecin ar fi o persoană din comunitatea LGBT. Discursul de ură se răsfrânge, în primul rând, asupra acestor persoane. Personele LGBT sunt stigmatizate, sunt privite cu mult dispreț și asta nu este normal, pentru că la baza oricăror relații, într-o țară, stă respectul și demnitatea. Nu e corect ca o persoană să fie tratată din perspectiva orientării sexuale, ea trebuie respectată pentru că este om la fel ca și ceilalți. Sunt probleme mari la capitolul drepturilor LGBT în Republica Moldova. Atacurile, inclusiv fizice, care se întâmplă la adresa persoanelor LGBT, arată că societatea încă nu acceptă persoanele cu o orientare sexuală diferită.

Iar atunci când este discriminat vizibil un grup social, este un indiciu clar al faptului că nu sunt respectate drepturile omului, pentru că unii membri ai acestei societăți se simt în drept să decidă pe cine să accepte și pe cine să nu accepte. Apare o atitudine de superioritate în grupul care se consideră majoritar. Unii cred că au supremație asupra altora, se simt în drept să permită sau să interzică minorităților să trăiască așa cum acestea cred de cuviință, indiferent dacă e vorba de LGBT, de comunitatea rromă sau comunitățile religioase.

A trecut ceva timp de la numirea ta în funcție de președintă a Centrului de Informații GENDERDOC-M, care sunt primele impresii?

În acești ani în care am făcut parte din senatul GENDERDOC-M, m-am îndrăgostit de organizație. Când am văzut nivelul de transparență, nivelul de gestionare a resurselor am rămas foarte plăcut suprinsă. Mi-am spus că, uite, așa ar trebui să lucreze toate ONG-urile în Republica Moldova - transparent și cu implicare maximă a membrilor organizației. Oamenii rămân mereu impresionați când citesc rapoartele, văd rezultatele oranizației. Sunt date și cifre impresionante. Am fost foarte plăcut surprinsă să fiu aleasă în fruntea unei organizații pe care o respect foarte mult. Și, în același timp, înțeleg că este o responsabilitate foarte mare. Doi ani în senat m-au apropiat foarte mult de comunitatea LGBT.

Atunci când te declari deschis apărător al drepturilor LGBT, îți asumi atitudinea neprietenoasă a homofobilor și implicarea în fel de fel de discuții pseudo-științifce despre dreptul la existență a persoanelor LGBT. Cum reușești să ții piept acestor provocări?

Cred că am reușit să-mi creez imunitate în acest sens. Oricât de paradoxal ar părea, multe dintre persoanele care se declară mari apărătoare ale drepturilor omului, lucrează în acest domeniu și primesc bani pentru asta, sunt de fapt homofobe. Chiar dacă nu declară asta public, poți lesne observa această atitudine homofobă în discuții private, în glumele homofobe pe care le spun.

La un moment dat obosisem de aceste discuții pe care trebuia să le port cu oameni aparent inteligenți, care îmi erau, într-un fel, colegi. Homofobia e obositoare și plictisitoare pentru că nu are nimic în comun cu rațiunea. Nimeni dintre acești homofobi nu spune nimic nou sau interesant, nu încearcă să țină cont de argumentele aduse de mine sau de cercetările științifice. Nu e decât o impunere a unui punct de vedere neargumentat.

De exemplu, când îi spuneam unui medic homofob că homosexualitatea a fost scoasă din registrul bolilor psihice, el mi-a spus că un gay a nimerit în comisia respectivă și a reușit să scoată homosexualitatea din registru. Homofobia este deseori mai puternică decât logica, de asta este foarte greu să convingi un om, pentru că sentimentele de ură și frică îl fac surd șI orb la argumentele pe care i le aduci.

Argumentele homofobilor sunt stupide și lipsite de rațiune, prin urmare este foarte greu să discuți la un asemenea nivel.

ȘI atunci crezi că discuțiile contradictorii despre drepturile persoanelor LGBT sunt inutile?

Nu întotdeauna. Sunt două categorii de oameni. Unii sunt dogmatici, indiferent de argumentul pe care l-ai aduce, nu îl vor accepta. Dar sunt și din cei care, chiar dacă nu își schimbă automat viziunea, cel puțin, încep să vadă latura umană a problemei, înțeleg că lucrurile nu sunt chiar așa cum se arată la televizor.  Atunci când oamenii sunt flexibili, raționali- acceptă și alte puncte de vedere, le dispare puțin câte puțin atitudinea asta de ființă superioară care e în drept să decidă soarta altora. Se dezvoltă sentimentul de compasiune și empatie.

Cum ai explica tu homofobia din societatea noastră?

Lucrând cu refugiații, știu foarte bine că și persoanele de culoare au parte de o atutudine nu prea bună în societate. Inclusiv unii reprezentanți ai instutuțiilor de stat îi tratează cu superioritate și dispreț. Înțeleg și faptul că e foarte greu pentru persoanele care au crescut într-o cutiuță cu foarte multe restricții să accepte realitatea, care e mult mai diversă și colorată.

Care dintre acțiunile din țară sau de peste hotare îți par mai eficiente în lupta cu homofobia?

Atât campaniile de informare despre comunitatea LGBT, cât șI acțiunile de lobby șI advocacy lucrează bine în direcția lărgirii orizontului. Îmi place strategia GENDERDOC-M de promovare a legilor, a amendamentelor ce țin de respectarea drepturilor persoanelor LGBT și dosarele strategice, în rezultatul cărora statul este constrâns să respecte drepturile LGBT.

Un mare avantaj pentru promovarea drepturilor sunt personele LGBT, care declară deschis despre orientarea lor sexuală și, în acelașI timp, duc o viață normală, activă, din punct de vedere civic. Implicarea activă a comunității LGBT în viața Republici Moldova și aparițiile publice ale persoanelor gay ajută oamenii să înțeleagă că persoanele din comunitate sunt la fel ca și ei.

Care sunt schimbările pe termen scurt care pot fi făcute în domeniul drepturilor LGBT?

Cred că la moment trebuie să ne concentrăm pe discursurile de ură și crimele de ură împotriva persoanelor LGBT pentru că legislația nu include criteriul de persoane LGBT, ca și persoane care pot fi afectate. Pe discursurile de ură, în general, nu avem legislație. Asta poate fi schimbat în termen scurt, mai ales că organizația lucrează deja de mai mult timp în acest sens.

Dar se pot întâmpla șI schimbări mai mari. Am încheiat un pariu cu o prietenă - am spus că în țara noastră se vor legaliza căsătoriile între persoane de acelașI sex în 5, maxim 10 ani. Eu văd o dinamică foarte pozitivă din partea societății. Eu merg adesea în sate, unde discut cu oamenii despre egalitatea de gen și violență și am observat că tinerii au un gol informațional foarte mare în ceea ce privește persoanele LGBT, pentru că nu se discută despre asta în societate. Având puțină informație, oamenii sunt ușor manipulați. Dar cred că generația nouă este foarte pregătită să accepte și să înțeleagă comunitatea LGBT, tinerii sunt foarte curioși și mult mai flexibili. Își pun întrebări logice, vor să înțeleagă de ce societatea stigmatizează persoanele LGBT.

Crezi că informarea este o soluție pentru lupta cu homofobia?

Am monitorizat Congresul Mondial al Familiei unde, într-un discurs, cineva declara că dacă lăsăm gay-ii, peste o sută de ani umanitatea va dispărea, pentru că persoanele gay nu fac copii și atunci omenirea este sortită peirii. ȘI oamenii aplaudau în sală. Deci poveștile astea lucrează, oamenii cred în ele. ȘI asta se întâmplă din cauza că oamenii nu sunt informați, nu cunosc problema.

Educația este foarte importată. Suntem ușor manipulabili, pentru că nu avem suficiente cunoștințe. Sunt oameni care se declară homofobi, dar nu se prea stresează să intre cel puțin pe «google» să caute ce e cu persoanele astea, de ce se nasc persoane homosexuale, bisexuale, trans*. Sunt oameni care nu știu diferența dintre un homosexual șI un transsexual, dar îi urăsc în egală măsură.

La fel de importante ca și educația, sunt călătoriile. Oamenii au început să iasă din cochilia lor și asta îi ajută să accepte mai ușor o realitate diferită de cea cu care s-au obișnuit. Pe mine m-au salvat mult călătoriile. În 2006 am văzut pentru prima dată un cuplu homosexual, ținându-se de mână, în Franța și am simțit un interes nebun pentru asta, pentru că nu mai văzusem așa ceva. Călătorind, oamenii încep a se schimba, înțeleg că adevărul are multe culori nu e doar alb sau negru.

Cum ar putea oamenii din afara comunității sprijini persoanele LGBT?

Fiecare dintre noi poate fi formator de opinie în cercurile sale. Luptăm pentru egalitatea în drepturi de fiecare dată când nu permitem ca în prezența noastră să fie făcute glume homofobe și le explicăm oamenilor punctul nostru de vedere. Eu mereu am făcut-o și mereu o voi face, chiar dacă am momente de oboseală, pentru că nu e normal să taci, atunci când în prezența ta, cineva își bate joc de un grup de oameni.

Dacă văd un comentariu homofob pe rețelele de socializare, să arate o altă opinie, un alt punct de vedere. Dacă sunt într-un grup în care unele persoane au discursuri de ură, trebuie să reacționeze la nedreptățile astea. Atunci când persoanele te cunosc și văd că ai altă opinie, ei se pun pe gânduri, încep să analizeze. Latura asta de adevăr trebuie să fie arătată peste tot, fie că e vorba de cina cu rudele sau discuțiile între prieteni. Pentru că noi trăim în societatea asta și nu vrem ca ea să fie plină de ură irațională. Vrem să trăim într-o societate inteligentă, în care oamenii să fie fericiți. Cheia fericirii într-o societate este fericirea fiecărui om în parte. Atunci când lupți pentru libertatea fiecărui om de a fi fericit în felul său, lucrezi inclusiv pentru binele tău personal. Trebuie să începem prin a ne deschide cutiuța personală, prin a ne lărgi orizontul. Nu toți au curajul să iasă la marș, e adevărat, dar fiecare poate influența persoanele din anturajul său.

Doina IPATII

Previous Următorul