13.06.2016
Moldova, Drepturile omului

Sărutul în public, motiv de restricție într-un local din capitală pentru doi tineri gay

Societatea moldovenească, de obicei pașnică și ospitalieră, devine una categorică și uneori chiar agresivă, cînd e vorba de grupul persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) din Moldova. Acest lucru îl demonstrează nu doar statisticele, dar și ultimele evenimente din Chișinău, precum marșul solidarității „Fără Frică” sau îndemnul de Paști al mitropolitului Moldovei Vladimir, care din numele „întregii societăți” a chemat deputații să abroge Legea cu privire la asigurarea egalității din 25 mai 2012. Inițiativa susținută de liderul socialiștilor Igor Dodon, care a inițiat procedura de abrogare a acestei legi.

Constituția Republicii Moldova: „Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială”

Prevederile Articolului 16 alin (2) al Constituției Republicii Moldova menționează: „Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială”, însă realitatea noastră este una diferită. Comunitatea LGBT este cel mai puțin acceptat grup vulnerabil din Republica Moldova, constată “Studiul privind percepțiile și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova” pentru 2015. Majoritatea participanților la studiu, au fost categoric împotriva acceptării LGBT în societate, considerînd că acest lucru contravine principiilor religiei noastre ortodoxe, instituției familiei, stării psiho-emoționale și comportamentale ale copiilor. Studiul vine cu recomandări privind desfășurarea campaniilor de informare, în vederea creării unei percepții corecte a Legii nr. 121 cu privire la asigurarea egalității, care este percepută eronat ca „legea minorităților sexuale”, iar adoptarea acesteia fiind tratată drept condiție în vederea apropierii de UE. 

Avocatul Asociației Promo-Lex, Dumitru Sliusarenco, mi-a explicat că Republica Moldova nu are o lege specială care ar apăra drepturile grupului LGBT în mod exclusiv. În ce privește lacunele legislației noastre el s-a referit la unele interdicții și negări ale drepturilor persoanelor LGBT: “Mă refer la dreptul de a se căsători. Legislația națională, spre deosebire de multe state din lume, nu are reglementată nici posibilitatea unui parteneriat civil pentru aceste persoane. La fel, ele nu au dreptul la adopție.”

“Cu cît mai dezvoltat este un stat, cu atât mai dezvoltate sunt drepturile omului pe teritoriul său și invers”

Vorbind despre shimbările care au avut loc în societate, după adoptarea Legii privind asigurarea egalității, expertul a spus că persoanele din grupurile vulnerabile au primit un suport legal în baza căruia își pot apăra drepturile. A început să funcționeze Consiliul pentru Prevenire și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității care a dezvoltat o practică destul de bogată, inclusiv în ceea ce privește grupul LGBT și egalitatea acestuia cu restul persoanelor: “Cu cît mai dezvoltat este un stat – a remarcat avocatul – cu atât mai dezvoltate sunt drepturile omului pe teritoriul său și invers. În lume sunt multe state care au diferite practici pozitive în ceea ce privește asigurarea drepturilor persoanelor LGBT. Astfel de practici în Europa se întîlnesc spre exemplu în Spania, Olanda, Norvegia, Belgia, Islanda, Danemarca, Portugalia, Anglia, Franța, Finlanda și Irlanda.” 

“Noi ne temem de ceea ce nu cunoaștem!”

Prin intermediul centrului Genderdoc-M l-am cunoscut pe Alexandru, un tînăr sociabil și activ, care mi-a vorbit deschis despre provocările și stereotipurile pe care le întîmpină în Moldova un om de o altă orientare decît cea heterosexuală.

Timp de 6 ani el a făcut studii în domeniul medicinii, apoi a lucrat la spital în calitate de asistent medical. În prezent, Alexandru acordă servicii de protecție și prevenire în domeniul sănătății sexuale altor bărbați din grupul LGBT: “Lucrez la GENDERDOC-M aproape de 3 ani de zile în calitate de outreacher. Această activitate e un tip de asistență socială pentru un grup vulnerabil, care îl acordă o persoană din același grup. Munca mea presupune reducerea riscului transmiterii virusului HIV în rîndul gaylor. Avem doi ani de cînd facem testele rapide la HIV în rîndul beneficiarilor. Testul este gratuit și e bine de-l repetat o dată la 3 luni, fiindcă asta e perioada de incubare a virusului, atunci cînd el nu poate fi depistat.”

  • Cînd ai înțeles că ești de altă orientare sexuală?
  • Ca și majoritatea gaylor, am realizat acest lucru la vîrsta maturității sexuale, cînd apare atracția fizică față de o altă persoană. În acea perioadă am privit un film, în care juca un actor gay. Priveam filmul cu mătușa și bunica. Bunica a întrebat-o pe mătușa mea: „Ce-i asta gay?” și aceasta i-a explicat că sunt bărbați care iubesc alți bărbați. Atunci am înțeles că nu sunt singur. Acel moment n-o să-l uit niciodată, fiindcă m-a ajutat foarte mult să mă accept așa cum sunt.

Văzînd privirea mea curioasă, Alexandru a continuat: “Într-o zi, întrebarea a parvenit chiar de la mama: „Tu ești gay?”. I-am zis că da. Mama mea are studii medicale pe care le-a făcut în perioada sovietică, timp în care a învățat că homosexualitatea este o perversiune ce se echivalează cu zoofilia și pedofilia. Ea mi-a arătat cărți sovietice în care erau scrise tot felul de aberații despre persoane homosexuale. De asta, la început i-a fost greu să ma înțeleagă, dar pînă la urma a făcut-o.”

Din spusele lui Alexandru, am înțeles că nu toți tinerii în situația lui se bucură de înțelegere și acceptare din partea părinților. În mare parte, cazurile sunt mult mai triste: „Sunt foarte recunoscător că am așa părinți – a continuat Alexandru – Le doresc la toți gay-ii să fie înțeleși în măsura în care am fost înțeles eu, pentru că sunt foarte multe cazuri cînd părinții iși alungă copiii de acasă, iar aceștia trec prin situații foarte complicate. Și toate din cauza neinformării și stereotipurilor față de grupul LGBT.”

Alexandru a explicat că pînă la etapa de recunoaștere, foarte mulți gay trec prin concretizarea orientării sexuale, ceea ce înseamnă că ei încearcă să întemeize o relație cu o persoană de sex opus. Ei o fac ca să fie ca și toți ceilalți, însă realizează că sunt de altă orientare: „Am încercat și eu să întemeiez o relație cu o domnișoară, cu care eram buni prieteni în acea perioadă, însă nu am reușit. Desigur, i-am zis cauza adevărată a despărțirii noastre, ca să nu aibă frustrări față de sine.”

Faptul că Alexandru a făcut studiile la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie din RM l-a ajutat să recunoască în fața colegilor că este gay, pentru că ei deja știau că acest lucru este o normă și nu-l judecau sub nici o formă.

  • Alexandru, care este cea mai mare frică a ta?
  • Mă tem că situația din țară va putea lua o altă direcție, în care va fi abrogată Legea privind asigurarea egalității. Dacă în societate schimbările nu prea sunt vizibile, pentru mine personal adoptarea ei are un impact major, pentru că știu că în caz de ceva sunt protejat de lege.

Alexandru mi-a povestit detaliat cazul în care nu a avut acces într-un local din capitală, după ce a dansat și s-a sărutat în public cu un prieten de-al său. Pînă atunci tînărul a fost mai bine de jumătate de an un client fidel al localului respectiv, pe care îl vizita deseori cu prietenii.

După acea seară, el a plecat în România pe cîteva zile, iar prietenul său a mers acolo din nou cu un grup de amici. Accesul i-a fost interzis din motiv că: „aveți un comportament indecent, că v-ați sărutat și ați dansat în acest local.” Interdicția a fost pusă numai lui Alexandru și prietenul său, nu și pentru restul grupului care s-a distrat în acea seară.

  • Care este totuși cauza adevărată a interdicției?
  • Restricția a fost pusă din cauza doleanței celorlalți clienți ai localului, care nu doreau ca în același spațiu public să fie persoane gay. Decizia administrației a stîrnit în mine repulsie, fiindcă patronul localului ar putea vorbi cu clienții săi și să-i explice situația, nu să pună restricții.
  • Care a fost prima ta reacție, cînd ai aflat că prietenul tău nu a avut acces în local?
  • Cind am aflat vestea, am fost șocat. M-am simțit înjosit de această decizie a administrației și vroiam să ni se facă dreptate. Ce nu sunt om și nu pot beneficia de aceleași servicii ca și toți? De ce alți clienți ai localului pot să se sărute în public, iar eu nu o pot face? Este umilitor!

Revenind acasă, Alexandru a mers împreună cu prietenul său la stăpînul localului, solicitînd explicații. Ei au înregistrat discuția cu el la telefon. Patronul le-a spus că nu are nimic personal cu ei (se referea, probabil, la persoane gay), asta o solicită clienții săi. Tînărul i-a zis administratorului că el prin atitudinea sa îi încalcă drepturile și că ei se vor adresa la Consiliul pentru Prevenire și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității (în continuare, Consiliu) ca să clarifice situația. În aceeași zi, Alexandru și prietenul său au depus o plîngere către Inspectoratul de Poliție Ciocana, care au anchetat cazul și l-au remis către Consiliu, conform competenței. Acesta a constatat discriminarea, dar mai departe cazul în judecată nu a fost trimis, pentru cei doi fiind importantă recunoașterea drepturilor sale, ci nu pedeapsa stapînului acelui local: „Pentru mine a fost foarte important să fie constatată discriminarea – a menționat Alexandru – ca patronul să înțeleagă că el a încălcat legea și să-și schimbe atitudinea, indiferent de doleanțele celorlalți oameni. Este important ca el să aibă poziția sa și să nu se lase influențat de alți clienți.”

În cadrul ședinței de audieri, reclamatul a recunoscut faptul că anume manifestarea publică a orientării lor sexuale a constituit drept temei al interzicerii accesului în local. De asemenea, Consiliul a reținut și explicaţiile precum că dumnealui nu ar restricţiona accesul dacă nu i-ar cere alţi clienţi, care sunt de orientare heterosexuală şi care constituie majoritatea vizitatorilor localului pe care îl administrează.

Părțile s-au înțeles pe cale amiabilă, iar administratorul a fost rugat să afirme printr-o scrisoare că pe viitor nu va mai discrimina persoanele homosexuale.

Cazul dat s-a întîmplat în august-septembrie 2015. De atunci, Alexandru nu a mai vizitat localul, însă a acceptat să meargă cu mine ca să vorbim cu administratorul și să vedem dacă lucrurile s-au mai schimbat dupa hotărîrea Consiliului. Surprins de vizita noastră, administratorul ne-a oferit cîte un loc: „Băieții pot să vină oricînd doresc – a afirmat acesta – dar i-aș ruga totuși să se comporte mai rezervat în fața clienților. Așa-i societatea noastră, oamenii trebuie să fie instruiți încă din școală ca să fie toleranți unul față de altul.”

 Înțelegînd că lucrurile nu prea s-au schimbat, nu ne-am reținut mult în local.

  • Care a fost lecția pe care ai învățat-o în urma experienței neplăcute cu localul?
  • Am primit de la Consiliu ceea ce am dorit. Dacă voi avea situații similare, neapărat o sa mai apelez la el ca să lupt pentru drepturile mele și să fiu un exemplu pentru alții. Vreau ca în societatea noastră lucrurile să se schimbe, dar pentru asta trebuie să acționăm.
  • Cum putem crește acceptul și toleranța oamenilor față de persoanele LGBT?
  • Mi-aș dori să se vorbească mai mult în Mass-Media despre grupul nostru. Să fie mai multe emisiuni TV dedicate acestei teme, ca societatea să înțeleagă că lumea e foarte diversă. Informarea ar putea avea loc și prin intermediul spoturilor sociale transmise la nivel de țară. Mă deranjează faptul că tot ce se face la noi decurge la nivel de capitală, dar și acolo în mare parte persistă cenzura.

Cred că ar fi bine ca GENDERDOC-M să organizeze un training pentru administratorii localurilor din Chișinău, pentru ca aceștia să-si schimbe viziunile și să ințeleagă că persoanele din grupul LGBT sunt oameni obișnuiți. Organizația noastră a făcut deja traininguri pentru polițiști, medici și jurnaliști. Cred că asemenea experiență ar fi utilă și pentru patronii localurilor.

O altă metodă de sensibilizare ar fi ca la ora educației sexuale în școli să fie transmis mesajul nostru, iar adolescenții să știe că homosexualitatea nu este ceva anormal. Noi mergem după principiul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) unde homosexualitatea nu mai este considerată o boală. Încă din școală ar trebui să fie instruiți pedagogii, astfel încît ei să aducă corect informația despre varietatea orientărilor sexuale. În perioada pubertară copiii trebuie să cunoască ce se întîmplă cu ei. Din lipsa informării însă mulți copii cresc și se dezvoltă cu traume psihologice.

  • Ce lacune legislative avem cu referire la minoritățile sexuale?
  • Atunci cînd sunt cazuri de violență asupra persoanelor homosexuale din cauza homofobiei, judecățile noastre tratează violența ca una obișnuită. Ar trebui să luăm exemplul celorlalte state, în care violența e tratată pe baza homofobiei, unde crește și termenul de privare de libertate sau amendare. Acest lucru în Moldova nu există – a mărturisit cu regret Alexandru – Acum se optează foarte mult pentru programul Lobby advocacy de la GENDERDOC-M ca să obținem acest lucru.

 „Din cauza homofobiei, țara noastră este în pierdere”

Din cauza homofobiei – a continuat tînărul – țara noastră este în pierdere, pentru că judecata pierdută la nivel național, va fi cîștigată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și iarăși cîteva milioane de euro achită statul nostru pentru deciziile luate incorect. Oare nu e mai ușor din start să respectăm drepturile omului? Cazurile pierdute la CEDO sunt o mulțime de bani care ar putea rămîne în buget, prin care am putea majora pensiile sau plăti înlesniri păturilor social vulnerabile. Nu înțeleg de ce, cu atîtea cauze pierdute la CEDO, mai sunt mărite salariile la judecători, cînd ar trebui să fie invers, să li se extragă din salarii?

L-am privit îndelung pe Alexandru și mi-am pus întrebarea, ce dacă înainte să aruncăm cu declarații umilitoare sau ouă unul în celălalt, să ne gîndim că în locul lui ar putea fi o rudă, un prieten sau un coleg de-al nostru? În societate există diverse opinii, dar totuși unde este acea limită între dreptul la libera exprimare și incitare la ură?

Text: Victoria Boțan

Foto: Maxim Andreev, NewsMaker

Articolul este publicat în cadrul unui proiect al Centrului Media cu suportul financiar al Fundației Soros în Moldova. Părerile și viziunile din articol aparțin autorului și nu coincid neapărat cu poziția Fundației.

Previous Următorul