14.04.2015
Moldova, 10 întrebări pentru

„Puțin adevăr” despre un psiholog fericit

De curând, am lansat o nouă rubrică „Zece întrebări pentru...”. Primele zece întrebări ale jurnalistul nostru, au fost adresate Anastasiei Danilova. Astăzi, interlocutoarea noastră este Oxana Gumennaia.

Oxana lucrează la GENDERDOC-M de la începutul anului 2015, aproximativ de când am lansat noi această rubrică. Cu toate acestea, anume cu ea vom discuta astăzi. Anume la ea merg beneficiarii noștri pentru a-și ușura sufletul, ei îi încredințează tainele... Mai exact, se adresează pentru ajutor. De aceea, ne simțim obligați să vă spunem despre persoana de care lesbienele, gay-ii, bisexualii, transgenderii și persoanele apropiate lor își leagă speranțele.

Așadar Oxana, cititorii site-ului nostru se întâlnesc cu dvs. prima dată. Pentru ei, încă sunteți o taină cu șapte peceți. Ați vrea să faceți lumină asupra câtorva dintre ele? De exemplu să ne spuneți puțin despre dvs., despre  studii, carieră, starea civilă...

- O taină cu șapte peceți ... interesantă metaforă! Ei bine, haideți împreună să dezlegăm acest mister -).

În primul rând, am 37 de ani.

În al doilea rând, fiica mea are 14 ani.

În al treilea rând, încă de mică visam să devin medic. La școală învățam bine, însă mi-a fost frică că nu voi fi admisă la buget la Universitatea de Stat de Medicină, așa că m-am dus la Colegiul de Medicină. Conform distribuției, am ajuns să lucrez la Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, și după un an de lucru ca asistent medical, am ajuns la concluzia că 80 la sută din bolile umane  - sunt boli de „la nervi”, adică, boli psihosomatice.

Iar acum, spuneți-mi, ce ar putea fi în al patrulea rând?

Cel mai degrabă, în al patrulea rând ar fi motivul pentru care ați hotărât să deveniți psiholog.

- Desigur. Dar voi ați spus taină -). Am înțeles că pot „trata”, mai degrabă să fiu utilă oamenilor nu cu ajutorul pastilelor, ci cu ajutorul cuvântului. Nu voiam să pierd această muncă dificilă, însă foarte interesantă, astfel am decis să mă înscriu la facultate cu frecvență redusă. Așa că, în al patrulea rând, am luat diploma de licență și de master în psihologie la Universitatea de pedagogie „Ion Creangă”.

În al cincilea rând, am muncit mult și învățam în continuare, chiar și acum continui să învăț. Am 1500 de ore de specializare în diverse direcții psihoterapeutice la Institutul de Psihologie și Psihoterapie de Grup și a Familiei din Moscova. Cu șase ani în urmă am ieșit la pensie cu gradul de Maior în Justiție, în calitate de șef al serviciilor de consiliere și protecție socială a deținuților. Am lucrat la un azil de bătrâni, la școală, am fost vice-președinte al Mecanismului Național pentru prevenirea torturii, am practicat mult, am lucrat ca expert în proiecte PNUD și am făcut încă multe altele.

În al șaselea rând, am fost aleasă de către Parlamentul Republicii Moldova să fiu unul dintre cei cinci membri ai Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și promovarea egalității. Colegii mei m-au ales ca președinte al consiliului, ceea ce și sunt acum.

Și, în al șaptelea rând, sunt doar un om care înțelege foarte bine rostul vieții sale. Un om, care are o idee foarte clară despre cum să folosească propriul potențial pentru a fi util propriei persoane, dar și altor oameni.

Așa că, nici o taină -).

Reieșind din cele spuse și din cele ce știm din practica dvs. din domeniul asistenței psihologice, putem afirma că, ne cătând la vârsta tânără pe care o aveți, sunteți un psiholog cu experiență și solicitat. De ce un specialist de categorie înaltă a ales să lucreze cu oamenii din comunitatea LGBT? Nu vă este frică că aceasta ar putea deveni „un băț în roată” al carierei dvs.?

- Aveți dreptate când spuneți că am ales să lucrez la Centrul de Informație GENDERDOC-M, și am făcut asta deoarece este una dintre puținele organizații din Moldova care acordă o deosebită importanță sănătății psihologice a beneficiarilor săi, având în vedere și respectând nevoile lor. Pentru mine, ca pentru un profesionist, acest factor este unul cheie atunci când aleg un loc de muncă. Sunt recunoscătoare echipei profesioniste de la GENDERDOC-M pentru că m-au primit în grupul lor.

Trebuie să menționez că eu nu împart oamenii în comunități, grupuri, tipuri, eu pur și simplu lucrez cu acei, care au nevoie de ajutorul meu. Împreună cu persoana, îi găsim abordarea potrivită, eu îmi împărtășesc  experiențele, ideile, iar omul le acceptă sau nu.

Dacă ar fi să vorbim despre „temeri și preocupări, posibilele „bețe-n roate” în cariera mea nu sunt. Sunt practician, pe mine mereu mă atrage ceea ce mi-ar permite să mă dezvolt pe plan profesional: o nouă și interesantă experiență, oportunități noi. Carierei mele îi poate încurca doar lenea mea. Sunt foarte lenoasă -).

Pe parcursul a trei luni de când lucrați în calitate de psiholog la Centrul de Informație GENDERDOC-M ați reușit să efectuați mai mult de 50 de consultații cu membrii comunității LGBT. Ați identificat anumite particularități în lucrul cu lesbienele, gay-ii, bisexualii și transgenderii?

- Dacă problemele legate de orientarea sexuală, relațiile cu părinții, stabilirea unor relații cu colegii, îmbunătățirea calității relației cu partenerul și dorința de a deprinde abilități de comunicare eficientă pot fi numite deosebite, atunci răspunsul meu va fi afirmativ. În caz contrar, NU.

Sunteți nevoită să ascultați multe și diverse istorii, unele dintre ele sunt nu doar complicate, dar și dramatice. Cum faceți față provocării de a fi buretele interlocutorului și să nu ardeți pe plan profesional?

- Pentru mine, lucrul cu cel mai greu organizat organ al corpului omenesc – creierul omenesc, este foarte interesant, complicat și care necesită o abordare diferită, creativă.

Contactul cu psihicul uman care e multidimensional, nu poate obosi sau plictisi. Să arzi poți doar atunci când își pierzi interesul pentru muncă, atunci când nu există o perspectivă de dezvoltare pe plan personal și profesional.

Fiecare om, este o nouă istorie personală, o nouă experiență ce trebuie depășită personal: o nouă cale, noi oportunități, toate acestea mă schimbă și mă formează ca specialist, mă avansează la alt nivel.

Însăși lucrul cu oamenii reprezintă un resursă colosală care oferă șansa de a depăși multe greutăți.

- Cine vă ajută să vă mențineți în formă, să fiți mereu la înălțime? Oare fiind psiholog, aveți și dvs. nevoie de un psiholog?

- Orice om are nevoie de susținere.

Psihologul e un om simplu, care, la fel ca alții, se poate confrunta cu greutăți.

Pe mine mă ajută mult cursurile periodice de perfecționare. Asta e atunci când un grup de psihologi se adună și învață ceva nou cu un profesor și lucrează în practică asupra problemelor lor psihologice. După mine, e foarte comod: iese că pot combina utilul cu plăcutul.

Mulți psihologi, și eu inclusiv, utilizează niște practici simple de hipnoză, care permit foarte ușor și într-un perioadă scurtă de timp să te restabilești.

Desigur în viața mea apar blocaje cărora de sine stătător nu le pot găsi soluții, atunci eu mă adresez pentru ajutor profesorului meu, psihoterapeutului Pavel Fedorovici Lebedico. Ajută.

O altă întrebare, foarte asemănătoare cu precedentele: sunteți mulțumită de profesia pe care ați ales-o, ați vrea să o schimbați? 

- Sunt foarte mulțumită de profesia mea. Mă captivează.

Probabil, voi pune o întrebare lipsită de tact, însă, nu pot să nu întreb: vă ajută sau vă încurcă profesia în viața personală?

- Aceste două părți diferite ale vieții mele se completează reciproc. Într-o oarecare măsură influențează personalitatea mea.

Am o relație caldă cu părinții, relații de parteneriat cu soțul și prietenoase cu fiica. Aceste relații au fost dobândite. Mulți ani de contribuție personală, atitudine responsabilă, înțelegerea valorii pe care o are fiecare din ei în viața, mea mi-a permis să obțin această fericire.

Puțin probabil ca acest lucru să aibă ceva de-a face cu profesia mea, e ceva mai mult decât o abordare profesională.

Unii oameni consideră că vizitarea unui psiholog poate crea un fel de dependență, este adevărat?

- Posibil.

Acesta e un nivel și o calitate a vieții diferite.

Aceasta se întâmplă atunci când în loc să cazi în depresie, să beai sau să ajungi la dependență de muncă, alegi posibilitatea să-ți petreci timpul în mod constructiv iar cu ajutorul unui specialist să cauți rezolvarea problemei și nu să depinzi de ea.

Asta e plăcut și bine. Cu binele te obișnuiești repede.

Nu văd nimic rău în așa tip de dependență. Oare nu-i așa?

Nu putem să nu fim de acord cu dvs. Totuși, cât de des se permite și trebuie să ne adresăm unui psiholog?

- La un psiholog e necesar să te adresezi nu mai rar decât apare nevoia interioară pentru asta, dar nici mai des.

Ce le-ați dori celor cărora din anumite motive le este frică sau nu doresc să-și împărtășească problemele cu un psiholog? Procedează ei corect? 

- E important să menționez faptul că nimeni nu știe cum e mai corect pentru om și cum nu e corect. Răspunsul e în „interiorul” persoanei.

Există practică de viață foarte bună, se numește metoda „degustației”. Asta e atunci când „guști viața”. Viața ca o posibilitate să „guști mai multe feluri de mâncare”. Și sunt feluri de mâncare care nu-ți plac, sunt pe care poți să nu le termini, poți să comanzi altceva de mâncare, orice îți va plăcea.

La fel e și cu psihologul, dacă e corect sau nu pentru tine, poți înțelege asta doar după ce ai comunicat cu un specialist concret.

Așa că le doresc tuturor succes în aplicarea metodei „degustației”.

Vă mulțumim pentru o conversație plăcută.

Eugen CHIHAI
Alexei MARCICOV

Previous Următorul