15.10.2018
Moldova, #Под одеялом

Persoanele homosexuale și bisexuale din Moldova au făcut coming-out la un eveniment public.

„Mă simt de parcă aș juca rolul cuiva, de parcă aș purta o mască care nu are gaură pentru gură”, este o frază pe care am rupt-o din discursul unui tânăr de 20 de ani. Acesta a ieșit pe o scenă de la Chișinău, în fața unui public numeros și a câteva camere de luat vederi, să spună: „Numele meu este Maxim, eu sunt bisexual și refuz să trăiesc #subogheal”.

S-a întâmplat la ultimul eveniment din cadrul campaniei #subogheal, a Centrului de Informații GENDERDOC-M (GDM), în data de 11 octombrie, de Ziua Coming-out-ului, atunci când persoanele LGBT+ "ies din dulap" și spun oamenilor apropiați sau lumii întregi despre cine sunt ei.

A fost pentru prima data când GDM a decis să ofere o scenă persoanelor LGBT+ care vor să-și facă coming-out-ul într-un spațiu sigur, dar deschis publicului.  Bănuiam că vor fi multe emoții și lacrimi, pentru că e nevoie de foarte mult curaj să recunoști că ești homosexual/ă sau bisexual/ă în fața unei societăți preponderent homofobe. Potrivit sondajelor, peste 90 la sută dintre moldoveni nu ar accepta să aibă nici măcar un vecin homosexual. Prin urmare, cei care vor hotărâ să iasă în acestă seara pe scenă sunt oameni care trăiesc drame profunde, oameni cărora le-a ajuns cuțitul la os, oameni pentru care tăcerea a devenit mai strașnică decât toată ura și disprețul cu care ar putea să-i întâlnească societatea după un coming-out.

 Evenimentul a început cu vorbitori mai mult, ori mai puțin cunoscuți publicului larg. Chiar și cei mai perseverenți și neînfricați luptători pentru drepturile LGBT au o primă istorie de coming-out. Una, care ascunde homofobie internalizată, refuzul de a se accepta și așteptări foarte mici de la viitor.

„Primul meu coming-out a sunat așa: sunt fericită că părinții te au pe tine”, și-a început discursul Anastasia Danilova, directoarea executivă a centrul de informații GENDERDOC-M. „Am scris asta pe o foaie pe care am lipit-o de fereasta autobuzului, în momentul în care îmi luam rămas bun de la sora mea. Am venit la ea, într-un oraș străin, cu scopul de a-i împărtăși adevărul amar despre mine, dar două zile nu mi-au ajuns să capăt curaj și să vorbesc cu ea despre homosexualitatea mea. Pentru că eu mă consideram un eșec, o greșeală și o rușine pentru familia mea”.

Ura pentru propria identitate și orientare sexuală a fost prezentă în majoritatea discursurilor care au urmat în seara de 11 octombrie. Fiecare dintre oamenii care au conștientizat, la un moment dat, că sunt homosexuali sau bisexuali, au trecut printr-un proces complicat de acceptare a acestui adevăr „dur” despre propria persoană.

„Am încercat să-mi compensez homosexualitatea cu rezultate bune la învățătură pentru a le demonstra părinților că le merit respectul, că pot fi bună, chiar dacă sunt lesbiană. Toate persoanele homosexuale trec prin această homofobie internalizată pentru că sunt parte a acestei societăți. Și toate lucrurile rele pe care le spune societatea despre ei, sunt inițial acceptate ca un adevăr absolut”, a explicat Anastasia Danilova.

Un alt vorbitor, Alexandru Goja, a povestit că a mers la facultatea de medicină ca să înțeleagă ce se întâmplă cu el și chiar a fost într-o relație cu o femeie timp de 9 luni: „Acest lucru a dus la ceva foarte neplăcut, doamnișoara credea că problema este în ea și din cauza ei relația nu prea merge, a început să se condamne și atunci i-am spus deschis că sunt gay, sa nu o mai chinui.”

Au urmat povești în care societatea și-a dat seama de homosexualitatea și bisexualitatea tinerilor, chiar înainte ca ei să-și conștientizeze orientarea sexuală:

„În săptămânile următoare oamenii mă arătau cu degetul și râdeau de mine, mă simțeam groaznic, îmi era frică, de parcă au dezgolit ceva interzis. Chiar dacă eram absolut sigur că nu e adevărat ce au spus, oricum simțeam că mi-au ruinat viața”, a povestit Maxim.

Însă dramele, ura și umilința din fiecare poveste se împletea cu multă dragoste și fantezii despre o lume în care se vor putea atinge de omul pe care-l iubesc, ori cel puțin îl vor putea privi în ochi fără să le fie frică de consecințe:

„Nu înțeleg de ce îmi e atât de bine alături de tine, îți număr pistruii și îți urmăresc conturul buzelor. Atunci când comunici cu băieții din clasă sau din clasa paralelă simt o gelozie puternică. Nu e nimic grav, cred că pur și simplu vreau să fim prieteni apropiați”, și-a continuat Maxim povestea.

Partea cea mai interesantă a evenimentului a început, însă imediat după ce au plecat jurnaliștii și a fost deconectată transmisiunea live. Persoane homosexuale, care pănă atunci erau simpli spectatori au început a ieși, pe rând, în scenă, pentru a face coming-out și a scăpa macar parțial de povara tăcerii în care sunt nevoiți să trăiască zi de zi.

„Am înțeles ca sunt gay la o vârstă foarte fragedă. Sunt moldovean de etnie rromă. Noi avem reguli stricte. Mama vroia nuntă cu mireasă virgină. I-am respectat dorințele, Dumnezeu să o ierte. Am trăit cu soția mea 10 ani, dar e adevărat că mai mergeam la băieți, pentru că de când eram elev îmi plăcea vecinul meu. Îl admiram, dar fără să-mi afișez emoțiile. Eu ascund faptul că sunt gay, pentru că mi-e frică că asta mi-ar putea afecta cumva fiica”, a explicat unul dintre vorbitori.

O tânără, elevă în clasa a 12-a, a povestit despre unul dintre profesorii ei, care spunea fraze homofobe, așa că, alături de colegii ei a lucrat la un proiect școlar prin intermediul căruia i-au explicat profesorului despre comunitatea LGBT, apoi tânăra i-a spus profesorului că este și ea lesbiană. Profesorul a plâns, și-a cerut scuze și i-a explicat că are și el o fiică lesbiană cu care nu comunica.

„Părinți mei nu știu și nici nu vor afla vreodată că sunt lesbiană”, și-a început povestea o altă tânără. „Ei îmi spun că așa ceva nu există ori de câte ori inițiez discuții despre homosexualitate. Când am văzut campania #subogheal, toată ziua m-am gândit doar la asta, chiar am venit acasă și am scris un text mare, în care povesteam cât de mult am obosit să-mi ascund identitatea, să mă prefac, am scris că aș vrea să mă rup de realitatea actuală, ca în filmul „Matrix”. Dar acest text a rămas doar în computerul meu, nu l-am putut distribui. E trist, dar ținând cont de societatea noastră, nu pot face acest pas.”

Vorbitorii au explicat de ce este atât de important pentru ei să spună în public despre identitatea sau orientarea lor sexuală: „Persoanele LGBTQ+ trebuie să facă coming-out de un milion de ori după ce vorbesc prima data deschis despre orientarea sau identitatea lor. De fiecare dată asta doare un pic și apare frica. Dar atitudinea vostră despre asta se schimbă și ea de fiecare dată și devine din ce în ce mai simplu”, a explicat Maxim.

„Din păcate nu toată lumea înțelege că identitatea și orientarea e o parte mare din noi. Autoidentificarea sexuală este unul dintre pilonii principali pe care se bazează sănătatea noastră psihică. Eu sunt om,  persoană care tot vrea să fie fericită, vrea să trăiască o viață plină și colorată, care vrea să fie ea însuși. Nu pot tăia din mine partea incomodă, pentru ca să corespund confortului vostru emoțional”, a explicat tânărul.

„Ați încercat vreodată să păstrați o tăcere absolută despre viața voastră personală, să nu spuneți niciodată nimănui despre persoana iubită, despre vacanță, despre planuri. Este foarte greu, pentru că societatea îți pune întrebări permanent. Ai alegerea să minți permanent, sau să spui adevărul și să faci coming-out. Mulți dintre noi aleg să facă acest coming-out nu pentru a ne expune orientarea sexuală, dar pentru că ne-am săturat să mințim. Eu mai bine fac publică orientarea să doară o dată tare, decât să trec de fiecare dată prin acest stres”, a spus Angelica Frolov, coordonatoare Lobby și Advocacy la GDM.

Și Anastasia Danilova a explicat că, ținând cont de poziția ei de directoare executivă la GDM, părinții ei își fac griji pentru securitatea ei și o conving că nu e nevoie să vobească public despre asta: „Dar eu știu că asta e important. Atitudinea socială despre noi este formată de acele stereotipuri și prejudecăți care ne fac să avem o atitudine negativă față de noi înșine. Ne este frică să facem coming out, să vorbim deschis despre noi, pentru că ne este frică că acestă societate ne va respinge. Dar societatea asta nu ne va accepta niciodată, atâta timp cât nu ne va cunoaște. E important să le arătăm oamenilor că noi existăm, și faptul că stereotipurile și prejudecățile cu ajutorul cărora desenează acele imagni strașnice despre homosexualii și lesbienele din Moldova sunt foarte departe de realitate."

Doina IPATII

Previous