23.10.2014
International , Cultură

FORȚELE SPECIALE PENTRU PROTECȚIA MÎNDRIEI

Serbia – una dintre puținele țări din regiunea Balcanilor în care se face lobby homofob foarte puternic în politică și în organele de stat. În luna septembrie a anului 2014, au avut loc două călătorii a reprezentanților Moldovei în Belgrad, în special, de la Centrul de Informații „GENDERDOC-M”, la evenimente, organizate de diverse structuri, care, în același timp, au o tematică comună. Vorbim despre conferința „Viitorul ne aparține nouă: drepturile LGBT în drum spre Uniunea Europeană” care a derulat două zile, fiind organizată de organizația lesbienelor „Labris”, și despre Pride – primul după evenimentele tragice din anul 2010, care a urmat la o săptămînă după conferință.

INCIDENTUL DICTEAZĂ MĂSURILE DE SECURITATE

La conferința care a adunat delegați din tot spațiul Balcanic și cel post-sovietic (inclusiv țările Balticii și CSI), Moldova a fost reprezentată de directorul executiv al Centrului de Informații „GENDERDOC-M” Anastasia Danilova.  Din păcate, raportul său, inclus în sesiunea plenară din a doua zi a conferinței, în care este reflectată situația lesbienelor, bisexualelor și a femeilor transgen din Moldova, Anastasia Danilova așa și nu l-a putut prezenta, pentru că încingerea problemelor din societatea sîrbă a condus la un incident, care aproape că s-a terminat trist pentru unul din participanții la conferință (din Germania). Forumul a fost anulat, dar în schimb, au avut loc o conferință de presă și un marș-protest în centrul Belgradului.

PUR ȘI SIMPLU NOI AM PUTUT SĂ AȘTEPTĂM

Cel mai important eveniment al anului pentru comunitatea LGBT din Serbia a devenit desigur că, Pride-ul – 2014. La el, din partea Moldovei au fost invitați Anastasia Danilova și fondatorul grupului „Hyde Park”, jurnalistul și activistul pentru drepturile omului, voluntar și membru al „GENDERDOC-M”  - Oleg Brega (trebuie de adăugat că în acest an, Oleg a încercat să intre în clasa politică a Republicii Moldova prin participarea la alegerile parlamentare în calitate de candidat independent), pentru care călătoria în Belgrad a devenit o experiență utilă. Un motiv de mîndrie este faptul că la Pride, toată vasta întindere a fostei URSS a fost reprezentată doar de Anastasia și Oleg. „Acest lucru poate fi privit ca un succes pentru Moldova în general și pentru centrul „GENDERDOC” în particular, în promovarea drepturilor LGBT” – este convinsă A. Danilova.  Prezența activiștilor LGBT moldoveni la Pride-ul din Belgrad a fost asigurată de organizația suedeză Civil Rights Defenders, care are oficii atît în Chișinău, cît și în Belgrad.

Cu cît se apropia 28 septembrie, cu atît era mai obositor de așteptat hotărîrea autorităților capitalei Serbiei cu privire la Marșul egalității. Și organizatorii, și observatorii, și oaspeții pride-ului se temeau că nu li se va permite să desfășoare marșul, pentru a-și exprima poziția în mod public, iar interdicția va veni în ultimul moment, cum a mai fost în anii 2012 și 2013. Măsurile de securitate, avînd în vedere incidentul de la conferința de săptămîna trecută, nu puteau fi numite a fi de prisos, dar ele, uneori, erau prea de tot, și chiar dădeau naștere la proteste. Astfel, Oleg Brega a fost rugat insistent să scoată fularul curcubeu, însă el categoric a refuzat s-o facă, fiindcă el a venit la pride și prin acest gest își arată implicația sa în apărarea drepturilor LGBT.

A. Danilova a povestit că cea mai tensionată zi a fost ultima zi – sîmbăta – înainte de marș. Pentru a descărca puțin atmosfera, care era foarte electrificată, oaspeții pride-ului care locuiau în hotel sub protecția poliției (care mereu mergea după ei, ceea ce crea un anumit disconfort), au fost implicați într-o sesiune fot improvizată. Fiecăruia i s-a propus să facă o fotografie cu mesajul „Eu voi ieși mîine la marș”. Tensiunea și nervozitatea se combinau cu entuziasmul și cu așteptarea a ceva deosebit. „Intervalul de timp între 10 și 12 noaptea a devenit cel mai greu moment de tranziție, și doar cu venirea unei noi zile, în cele din urmă, ne-am dat seama că cel mai degrabă, alte schimbări nu vor mai urma, că marșul va avea loc! Am început să ne felicităm unul pe altul și să ne urăm un Pride fericit, iar pe urmă ne-am dus să dormim și să adunăm puteri” – își aduce aminte Anastasia.

Trebuie să menționez în  mod special că, ne cătând la declarația primarului capitalei Serbiei, despre aceea că, Belgrad este un oraș „deschis tuturor, și fiecare ar trebui să se simtă aici egal cu ceilalți”, destul de răspîndită în mass-media, exista un pericol real de violență, fiindcă mai multe organizați de dreapta, la fel de public, au promis să perturbeze Marșul egalități. Pe ei nu i-ar fi oprit nici participarea la manifestație a politicienilor, nici a reprezentanților structurilor europene, diplomaților, oamenilor de cultură (potrivit presei locale, printre manifestanți au fost primarul Belgradului Sinisa Mali, șeful delegației UE în Serbia, Michael Deyvinport, Ministrul Culturii din Serbia, Ivan Tasovach, regizorul de film  - Srdjan Dragojevic, actrița Mirjana Karanovic și mulți alții). Anume din cauza riscului de violență au fost luate măsuri de securitate fără precedent: pentru a proteja procesiunea pașnică au fost implicată poliția, inclusiv forțele speciale și vehiculele blindate.

MARȘ ÎN MARȘ

Și iată că a venit dimineața zilei de 28 septembrie. O zi plină de atitudine optimistă. „De fapt, marșul a început chiar de la hotel, de unde noi am ieșit deja cu toate atributele – afișe, steaguri, fluiere – și, neascunzîdu-ne, ne-am îndreptat spre locul de unde a luat start procesiunea. Să nimerești în zona pride-ului nu era deloc ușor – trebuia să treci prin cîteva puncte de verificare, la care măsurile de control severe aduceau aminte de cele de la aeroport. Procedura „oamenii mai vin”, din cauza măsurilor de securitate, a durat aproape două ore. Pe parcursul acestei perioade de timp, eram asaltați de jurnaliști, în mare parte, reprezentanți ai posturilor locale, care puneau aceleași întrebări: - De ce sunteți aici? Nu va este frică? Ce cereți?  - și filmau încontinuu. Pentru a nu-i dezamăgi, noi conștiincios am pozat și am răspuns la întrebări , că am venit să ne exprimăm solidaritatea cu comunitatea LGBT din Serbia și că frica aici nu-și are locul” – povestește A. Danilova.

Cu toate acestea, impresiile de la marșul masiv și plin de culoare din Belgrad, s-au dovedit a fi ambivalente pentru participanții noștri. Pe o parte – numărul mare de oameni, iar pe altă parte – lipsa vizibilității. Marșul egalității din Chișinău a adunat în acest an puțin peste 100 de oameni, ne cătând la măsurile de securitate (pentru Republica Moldova)  fără precedent, el a rămas deschis acțiunilor, care puteau fi observate de trecători și oamenii care locuiesc în casele de-a lungul traseului, a rămas spațiu chiar și pentru oponenți, care au cauzat inconveniente majore. Pride-ul din Serbia la care erau mai mult de 1500 de oameni, a rămas într-un fel, „o acțiune în sine”, și aceasta poate fi justificată doar prin atmosfera de aversiune predominantă în Serbia. Mai tîrziu, a devenit cunoscut faptul că una dintre grupările radicale a reușit să străpungă primul cerc de apărare, au fost arestați mai mult de 50 de oameni, și în cazul în care forțele de securitate nu acționau rapid, nu se știe cu ce avea să se încheie Marșul egalității.

Însă despre asta s-a aflat mai apoi, iar cît timp poliția reținea radicalii, participanții la pride au mers pînă la punctul final al traseului, unde a avut loc un protest.  Pe rînd, ieșeau să vorbească reprezentanți ai organizațiilor internaționale, ambasadelor  altor țări, pe lista vorbitorilor a fost și Anastasia Danilova. „Am aflat că am fost inclusă în lista vorbitorilor  în ajunul marșului, de aceea, m-am pregătit să țin o cuvîntare. Însă după o serie de alte prezentări, am realizat că nu vreau să mă repet. De aceea, în cele 50 de secunde oferite pentru cuvîntare, eu pur și simplu mi-am exprimat emoțiile și sentimentele, care, după cum mi se pare, le simțeau mulți în acel moment. M-am străduit să arăt cît de important este pentru toți participarea la astfel de marșuri - pride, și mi-am exprimat convingerea că cîndva, va veni ziua cînd noi toți vom fi egali, cînd vom putea să mergem pe străzile Belgradului fără măsuri de securitate suplimentare” – spune Anastasia.

Pe această notă patetic -  emoțională am fi putut să încheiem povestirea, dar există încă un moment comun pentru Moldova și Serbia, avînd în același timp, diferențe semnificative. Este vorba de încheierea pride-ului (mai concret – anume acea parte care se intitulează Marșul egalității) și evacuarea participanților. Da, da, anume despre evacuare – cu alte cuvinte nu poți numi această procedură. Dacă în Chișinău, manifestanții au fost scoși destul de operativ de pe bulevardul Renașterii în autobuze, chiar dacă apoi mult timp am mers prin oraș pentru a scăpa de urmăritori, și această călătorie prin oraș ne-a produs disconfort, atunci ce să mai vorbim despre participanții la marșul din Belgrad, care au fost încărcați în ... autospeciale destinate transportului deținuților! Acum Nastea rîde, amintindu-și detaliile călătoriei, însă după marș, autospecialele i se păreau stranii: „Am fost încărcați în mașinile poliției – fără ferestre , cu gratii, cu cîteva găuri de la ventilația din tavan care cu greu permitea luminii să intre. Lipsa băncilor și barelor, lumina slabă, dezorientare completă – atunci cînd nu știi de ce să te apuci și unde te duc... Toate acestea creau disconfort. Printre noi era o fată care suferea de claustrofobie și, ca să o distragem cumva, noi am deschis (deja faimoasa) umbrelă curcubeu și am început foarte vesel să facem fotografii în întunericul autobuzului pentru deținuți. Cînd am părăsit acest transport dezagreabil, toți au simțit ușurare”.

Apoi... Apoi  a avut loc tradiționala petrecere la care s-a putut elibera de tensiunea nervoasă, să feliciți organizatorii (organizatorii – sunt așa niște oameni care mereu se plîng: putea fi mai bine!) și unii pe alții cu victoria, cu prima victorie din ultimii patru ani. Delegații noștri și-au luat rămas bun de la Belgrad și de la Serbia. Să sperăm că nu pentru mult timp, maxim, pînă la Pride-ul din 2015!

Svetlana BURLAC

Fotografii de la pride: Civil Rights Defenders

Fotografii de la conferința Libris

Previous Următorul