12.04.2016
Moldova, Сomunitate

Dragoste în loc de prejudecăți

„Despre faptul că fiul nostru e gay știm de 15 ani. În acest timp am reușit să trecem prim toate etapele- de la respingere până la sprijin activ pentru fiul nostru. S-a dovedit a fi posibil, iar acum ne pare absolut natural.  Fiul nostru este căsătorit cu un alt bărbat. Comunicăm. Împreună, toți patru, ne petrecem vacanțele, ne facem griji când au momente neplăcute în familie. Nu avem nicio durere. Avem o viață plină și interesantă, în mare parte datorită faptului că avem un fiu, așa cum este el. Acum nu am putea renunța la anumite calități ale caracterului său pentru ca el să devină  la fel ca și restul bărbaților. Îl iubim precum este și cu siguranță nu vrem să-l schimbăm. Acum nu avem nicio îndoială că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu  fiul nostru. E nevoie de timp și dragoste pentru a-ți înțelege și a-ți accepta copilul. Iar copii noștri, credeți-ne, pot fi recunoscători. După ce îți accepți copilul viața devine mai frumoasă și mai fercită”.

Aceasta este una dintre scrisorile părinților împăcați și fericiți  către părinții care nu au reușit deocamdată să-și accepte copiii homosexuali. Oricât de naturală ar părea la prima vedere acceptarea și susținerea propriilor copii, indiferent de alegerile pe care le fac, aceasta necesită mult efort, informare și suport psihologic.

Pentru a ajuta tinerii homosexuali și părinții lor să aibă o relație armonioasă și sinceră, Centrul de Informație  GENDERDOC-M organizează de peste zece ani întâlniri între părinții copiilor homosexuali. Întâlnirile au loc de 3, 4 ori pe an și fiecare dintre întâlniri durează câteva zile, pentru ca părinții să-și poată împărtăși deschis sentimentele, să învețe să-și depășească mai eficient prejudecățile și să-și reconstruiască relațiile bune cu propriii copii.

„De regulă adunăm părinții undeva departe de oraș, pentru mai multă intimitate”, ne povestește Natalia  Esmanciuc, Asistentă Programul Sănătatea LGBT: „Trebuie să stăm împreună câteva zile, pentru că noii veniți au nevoie de timp pentru a trece prin câteva etape absolut naturale, până la acceptarea ideii. Majoritatea părinților vin la aceste ședințe cu multe prejudecăți și frici. Noi îi ajutăm să le depășească oferindu-le informație, sprijin psihologic și posibilitatea de a vorbi cu alți părinți, care au trecut anterior prin situația lor”.

Natalia spune că în prima zi, de regulă, sunt multe lacrimi. Părinți se simt vinoveți pentru greșeli în educație sau pedepsiți pentru anumite păcate, încearcă să afle rețete de tratament . Totuși la finele celei de-a treia zi cei mai mulți înțeleg ce înseamnă homosexualitatea de fapt și că tot ce ar trebui să schimbe este percepția lor personală despre homosexualitate.

În discuții părinții realizează că lor le este milă de sine, și nu de copii. Le pare rău că nu vor avea nepoți, sau că societatea îi va respinge din cauza copilului.Noi îi ajutăm să înțeleagă că fiecare om trebuie să-și trăiască propria viață și propria fericire așa cum simte.

Până a ajunge la aceste ședințe, mulți dintre părinți nici nu știu că au copii homosexuali. Din frica că vor fi respinși și acuzați, tinerii preferă să ascundă orientarea lor sexuală chiar și de cei mai apropiați oameni. Asta însă le face rău toturor, explică psihologul centrului de informație GENDERDOC-M, Oxana Gumenaia:

„Este foarte important să vorbești cu cineva despre orientarea ta sexuală, despre orientarea sexuală a copilului tău. În creierul fiecăruia dintre noi există un prototip al detectorului de minciuni. Acesta reactionează atunci  când omul minte, când inventează o altă lume, pe care o prezintă celor din jur. Resursele se cheltuiesc la un moment dat și asta duce la boli psiho-somatice. Creierul percepe minciuna ca pe o greșeală de sistem și începi a te îmbolnăvi de: hipertonie, gastrite, ulcere, cancer. Adesea apar depresii.  E foarte greu să trăiești cu această povară interioară a tainei despre tine și copilul tău. Să trăiești în minciună sau să fii certat cu cei mai apropiați oameni  e grav, inclusiv pentru sănătate.

Părinții spun că se simt mult mai bine după aceste întâlniri, dar întorși în societate se simt nevoiți să ascundă în continuare adevărul.

„Influența societății este foarte mare, de asta, chiar dacă acceptă informația pentru ei personal, vor încerca să se prefacă în societate.  Sunt multe cazuri în care părinții își roagă copiii să se căsătorească de ochii lumii”, explică psihologul.

Ajunși acasă, într-o societate homofobă, le este greu să lupte singuri împotriva tuturor. La un moment dat le apar iar dubii și frici. Fiecare dintre ei primește personal orice declarație publică împotriva homosexualior. Orice incident în care au fost implicaț homosexuali le crează frici noi. E foarte greu să lupți cu homofobia într-o societate precum este a noastră, explică specialiștii de la GENDERDOC-M.

„Percepția depinde de câtă informație ai. În oraș e mai simplu pentru că există sprijin, pentru toți cei care au nevoie de el. Chiar și preoții de aici oferă uneori sprijin. O mamă ne-a povestit că toți preoții din Chisinău la care a fost i-au sps că trebuie să-și accepte și să-și susțină fiul. În sate însă am avut cazuri în care, după spovedanie, femeia nu a mai fost primită la biserică, iar preotul strângea semnături să alunge familia femeii din sat. Homofobia nu este doar agresivitate și ură. Homofobia este și de frică. Frica de faptul că vei avea un copil gay, glume despre gay la care râzi, toate sunt homofobie”, spune Oxana Gimennaia.

 Totuși dragostea naturală a părinților pentru copiii lor și toți acești ani de muncă cu părinții, copiii și societatea au început a da primele rezultate:

„Sunt părinți pe care nu îi putem convinge să vină la ședințele noastre. Dar e vorba de părinți care oricum ar fi luptat împotriva copiilor. Chiar dacă copiii lor ar fi avut o orientare heterosexuală, ar fi găsit un alt motiv- nu le-ar fi plăcut caracterul ginerelui, a nurorii, culoare părului. Totuși, în acest an am descoperit în premieră o altă generație de părinți- părinți care nu au venit cu lacrimi la noi, dar au venit să înțeleagă cum să-și ajute fiul, care nu avea curajul să le spună că e gay. Asta demonstrează că societatea este mai informată și începe a-și schimba atitudinea”.

Doina IPATII

Foto: Grigorie Lungu

Previous Următorul