24.02.2021
Moldova, Drepturile omului

De ce este important pentru unii oameni să-și schimbe genul și numele în acte?

De ce este important pentru unii oameni să-și schimbe genul și numele în acte? Și care este calea legală pe care trebuie să o parcurgă pentru a-și actualiza actele de identitate, astfel încât acestea să se potrivească cu identitatea lor? Ne-au povestit persoane din comunitatea persoanelor transgen, angajați ai unicei organizații care le oferă sprijin în Republica Moldova și un medic psihiatru.

Sexul care ni se atribuie oficial la naștere (bărbat sau femeie) de regulă se bazează pe caracteristicile noastre fizice (există și oameni intersex, al căror fizic nu nu se încadrează în această clasificare). Totuși, acest lucru s-ar putea să nu se potrivească identității noastre de gen - cu modul în care simțim și gândim despre genul nostru. O persoană transgen este cineva care are și/sau își exprimă identitatea de gen diferit de sexul și, respectiv, identitatea de gen care i-a fost atribuită la naștere.

O persoană transgen poate alege să-și exprime identitatea de gen în moduri diferite. Identitatea de gen poate fi exprimată prin îmbrăcăminte și produse cosmetice decorative, de exemplu. Dacă persoana dorește să facă modificări radicale ale corpului și feței poate apela la intervenții chirurgicale și tratament hormonal. Acest lucru poate dura câțiva ani și nu implică întotdeauna organele genitale sau sistemul reproductiv. Indiferent de modalitatea în care persoanele trans își exprimă identitatea de gen, ele au, de cele mai dese ori, nevoia să își schimbe și numele, și sexul din pașaport, pentru ca identitatea din acte să corespundă cu identitatea exprimată, inclusiv pentru a nu fi terorizate cu întrebări și judecăți de oricine le poate verifica actele.

În Republica Moldova procesul de schimbare a genului în acte este încă foarte anevoios și, pe alocuri, umilitor. Din acest motiv, până în prezent, doar nouă persoane transgen au reușit să ducă până la capăt această procedură.

Lera este o femeie transgen din Republica Moldova care își așteaptă actele conforme identității de peste patru ani. După câțiva ani de terapie hormonală și o operație chirurgicală de modificare a organelor sexuale, Lera arată așa cum și-a dorit, feminin, și, prin urmare, este percepută de cei din jur conform identității ei, ca femeie. Nu este așa în acte, însă. Ori de câte ori este nevoită să prezinte actele la control, este supusă unui interogatoriu deloc plăcut. Tot ce ar fi dorit să lase în trecut și ar fi trebuit să rămână o temă de discuție intimă pentru întâlnirile cu psihologul și câțiva prieteni apropiați, este discutat public și ironizat de persoane care nu au nici expertiza, nici etica potrivită pentru asta.

„Am trecut toată calea asta complicată, dar simt că nu am obținut nimic deocamdată, pentru că port în buzunar pașaportul vechi, din cauza căruia sunt nevoită să roșesc des. Roșesc de fiecare dată când merg la magazin. Locuiesc de ceva timp în Rusia, iar aici trebuie să prezint pașaportul ori de câte ori cumpăr băuturi energizante. Nici măcar nu consum alcool sau țigări, doar băuturi energizante care mă ajută să mă trezesc dimineața. Dar chiar așa, trebuie să suport privirile umilitoare ale vânzătorilor. Deci, lupta mea nu s-a încheiat deocamdată. Văd linia de finiș, dar am impresia că dispare, ori de câte ori reușesc să mă apropii de ea”, a spus Lera.

Lupta Lerei pentru propria identitate a început patru ani în urmă  cu o cerere de investigare a cazului, adresată Comisiei de constatarea a tulburării identității de gen, din cadrul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie. Este comisia de care depinde soarta fiecărei persoane transgen din Republica Moldova. Concluzia acestei comisii oferă sau nu dreptul persoanei de a începe procedura de tranziție precum și inițierea procedurii de schimbare a sexului în actele de identitate.

Aici apar primele provocări, explică Maxim Cuclev, coordonatorul grupului de suport pentru persoanele trans și neconforme genului din cadrul centrului de informații GENDERDOC-M (GDM): „Din păcate, comisia respectivă nu are o pagină web și nu poți găsi nicăieri online contactele sau măcar denumirea corectă a acestei comisii. Prin urmare, unica modalitate este ca persoanele trans să se adreseze după informații la GDM. Aici avem toate datele de contact și putem ajuta persoanele să ajungă pe mâinile unor medici competenți și prietenoși. Mulți dintre acești medici au trecut prin trainingurile GDM și avem siguranța că vor comunica etic cu persoanele trans care li se vor adresa. Mai mult, avem o colaborare frumoasă cu noul Președinte al Comisiei de constatarea a tulburării identității de gen, domnul Vadim Aftene.”

Comunicarea etică cu pacienții este foarte importantă, ținând cont de toate procedurile prin care vor fi nevoiți să treacă ulterior. Persoana trans trebuie, în fond, să demonstreze că incongruența de gen nu este indusă de o altă tulburare.

„Beneficiarii ne-au povestit anterior că li se puneau foarte multe întrebări incomode, intime, de exemplu despre felul în care fac sex. Mai mult, unii dintre beneficiari au fost nevoiți să se interneze în spital pentru investigații. Internarea în spitalul de psihiatrie este deranjantă în sine, dar asta presupune inclusiv ieșirea temporară din viața socială. Se presupune că persoana trebuie să renunțe la studii, la muncă pentru o perioadă semnificativă. Respectiv, mulți oameni  renunță la procedura de tranziție la această etapă”, a mai spus Maxim.

După primul an de investigații, persoana primește un certificat medical cu diagnoza transsexualism. O diagnoză anulată oficial de știință încă în 2018, odată cu apariția unui document nou de clasificare a bolilor - ICD-11, dar valabilă deocamdată în documentația medicală, pe care medicii sunt obligați să o respecte.

Potrivit paginii oficiale a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) noua Clasificare Internațională a Bolilor - ICD-11 (din engleză - International Classification of Diseases) a redefinit sănătatea legată de identitatea de gen, înlocuind categoriile de diagnostic precum „transsexualismul” și „tulburarea de identitate de gen a copiilor” ICD-10 cu „incongruența de gen a adolescenței și maturității” și „incongruența de gen a copilăriei”, respectiv. Incongruența de gen a fost astfel exclusă, în general, din capitolul „Tulburări mentale și comportamentale” și introdusă în noul capitol „Condiții legate de sănătatea sexuală”. Acest lucru reflectă dovezi că identitățile legate de transgeneritate și genuri diverse nu sunt condiții de sănătate mintală, iar clasificarea acestora ca atare poate provoca stigmatizare.

Investigarea psihiatrică a persoanelor trans va dispare, în mod logic, la începutul anului 2022, când statele membre OMS vor trece la folosirea obligatorie a ICD-11. Până atunci medicii sunt obligați să respecte procedura, ne-a explicat Vadim Aftene, noul președinte al Comisiei de constatarea a tulburării identității de gen, cea care pune diagnoza.

Eu mă conformez procedurii. Sunt medic psihiatru și transsexualitatea este în registrul maladiilor cu codul F64. Sunt anumite proceduri pe care sunt obligat să le respect. Conform ICD-10, persoana va fi înregistrată și monitorizată pe parcursul a 2 ani, iar dacă va fi nevoie de intervenția altor specialiști, va fi trimisă spre consultație suplimentară. Însă, din punctul meu de vedere, nu există vreo utilitate în toată chestia respectivă. Eu sunt împotriva ca persoanele trans să fie introduse ca diagnostic într-un clasificator, mai ales la boli mintale. Din acest clasificator reiese că ei nu se consideră ca o formă de existență omenească, dar ca un diagnostic, o patologie psihică, iată care e toată problemă. În realitate sunt persoane cu așa formă de existență, prin urmare e nevoie de o evaluare minimă la psihiatru, psiholog, genetician. Nu știu de ce sunt atâtea impedimente. Pe de o parte trebuie să-mi fac munca mea de medic psihiatru, dar mă ciocnesc de întrebări care sunt în afara expertizei mele, pe care nu le înțeleg”, a declarat Aftene.

Medicul psihiatru a spus că sunt puține cazuri în care e nevoie de mai mult timp pentru a pune diagnoza corectă. Printre excepții pot fi și adolescenții.

La adolescenți e mai complicat. Cea mai tulburată perioadă în viața psihică a unui individ este adolescența și atunci e foarte dificil. Acolo chiar e nevoie de perioada asta, e nevoie de mai mult timp.

Pentru o persoană minoră s-au adresat recent părinții. Ei au văzut anumite schimbări de comportament, probleme de reușită școlară. Însă, în cadrul consultației, adolescentul mi-a spus că este transgen. Vă dați seama că părinții cred că e o problemă de adolescență, iar tânărul încă nu are puterea sau dorința de a face coming out. Iată pentru ce poate trebui acea durată de timp, a spus Aftene.

Problema este că transgeneritatea este de cele mai dese ori conștientizată destul de devreme în copilărie, iar tranziția după pubertate este mai complicată, mai ales cea din bărbat în femeie, din cauza unor transformări fiziologice vizibile, greu de înlăturat ulterior. Dar există deja soluții și pentru aceste cazuri.

Minorii cu incongruență de gen pot decide împreună cu părinții să primească medicamente care blochează dezvoltarea sexuală și abia după 18 ani se pot administra hormonii potriviți pentru ca maturizarea să se producă așa cum aleg ei, a explicat Maxim Cuclev.

Alte motive invocate, de obicei, în susținerea procedurii îndelungate de investigație a persoanelor trans este comorbiditatea transgenerității cu unele boli psihiatrice. Dar nu e cazul, explică medicul psihiatru:

Nici în experiența mea, nici a colegilor nu am întâlnit alte comorbidități decât cu o stare de depresie, sursa căreia este clară, ținând cont de societatea în care trăiesc acești oameni- familia care nu îi acceptă, faptul că nu au cu cine vorbi despre problemele prin care trec.” 

Vadim Aftene a mai spus că lucrează la moment la un ghid pentru persoanele transgen, în care se va explica clar procedura și etapele prin care trebuie să treacă o persoană transgen pentru a obține diagnoza și a începe procesul de tranziție de la un gen la altul.

Chiar dacă procedura de investigații psihiatrice nu ar trebui să fie obligatorie pentru persoanele trans care vor doar să-și schimbe actele, Lera spune că aceasta ar putea fi utilă în cazul în care persoana își dorește o tranziție radicală, care implică tratament hormonal și/sau operații chirurgicale.

Nu e nimic strașnic în aceste investigații. În primul an ești sub monitorizare, apoi vii în fața comisiei pentru epicriza (concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz medical). În final comisia îți oferă diagnoza- transsexualism.

Presupun că aceste investigații se fac pentru a te asigura că nu îți vei schimba opinia în timp, că nu e o stare temporară, sau o decizie impulsivă. Medicii te pot ajuta să te descurci în propriile emoții și sentimente.

Știu că unele persoane nu mai au răbdare și încep tratamentul hormonal, fără a avea toate investigațiile medicale. Recomandarea mea este să aibă răbdare. Este nevoie de investigații medicale amănunțite înainte de tratament, pentru a nu dăuna sănătății. Iar concluzia comisiei psihiatrice, chiar dacă este depășită, îți oferă avantajul de a primi tratamentul hormonal și anumite intervenții chirurgicale în baza poliței medicale.

În Moldova poți într-adevăr beneficia legal de servicii gratuite în procesul de tranziție medicală, ne-a confirmat Maxim Cuclev, însă, în practică nu este întotdeauna ușor să obții aceste facilități.

La moment, cea mai mare problemă este să găsești un medic endocrinolog fără prejudecăți. Unul care va accepta să ajute o persoană trans să treacă prin această procedură complicată. La GDM avem o bază de date cu cu contactele unor medici prietenoși din diferite domenii și o oferim cu drag beneficiarilor noștri, a spus Maxim Cuclev.

Unele persoane transgen aleg să facă tranziția medicală la clinici de peste hotarele țării, Lera, însă, a fost printre puținele persoane care au decis să parcurgă această cale complicată în Republica Moldova. A luat decizia în momentul în care nu prea era informație despre medicii prietenoși, motiv din care a trebuit să caute singură medicii care acceptau să o consulte.

Cel mai complicat în procesul de tranziție a fost să caut medicii potriviți. Sper că experiența mea va ajuta alte persoane să treacă mai ușor această cale. Am dat peste mulți medici neprietenoși înainte să-i găsesc  pe cei care au acceptat să mă consulte. De fapt, am fost nevoită să vorbesc, de fiecare dată, cu vreo cinci medici aiurea înainte să dau de unul bun. De regulă, medicii nici nu vor să te primească în cabinet. Când aud despre faptul că ești transgen pur și simplu îți întorc spatele. De la ăștia e bine să pleci imediat, indiferent de recomandările pe care le au, pentru că te vor trata mereu cu aceeași atitudine.

Dar în final am dat peste mulți medici de treabă, nu doar în Chișinău, dar și în Cahul. În Cahul, apropo, poți beneficia inclusiv de servicii psihologice și psihiatrice gratuite, în cadrul centrului prietenos tinerilor, dacă ai mai puțin de 24 de ani, a spus Lera.

Dacă mergi să faci investigațiile medicale, prin îndreptarea medicului de familie ar putea fi gratuite majoritatea, dar pentru asta este important să ai un medic de familie competent, explică Lera:

În Republica Moldova există minunata oportunitate de a renunța la un medic de familie și a trece la un altul, la unul care va avea o atitudine umană, empatică  față de problemele tale. Așa am și făcut. Am găsit un medic de familie de treabă la Centrul medicilor de familie din sectorul Botanica. Am dat întâmplător peste el, dar m-a ajutat enorm cu îndreptările de care aveam nevoie.

Și medicul endocrinolog poate fi cel din Centrul local al medicilor de familie, dar trebuie verificat inițial, a sugerat tânăra:

Este important să vorbești cu medicul endocrinolog înainte să-i aduci cartela medicală. Dacă înțelegi că vorbești cu un medic transfob, nu merită să mai vii la el, caută altul! Dacă îi vei da cartela medicală unui medic endocrinolog incompetent, s-ar putea să te trezești cu inscripții neplăcute în cartelă. Se întâmplă și așa.

O altă oportunitate este să găsești medicul de care ai nevoie, să-i plătești prima consultație, apoi să te interneze în baza poliței de asigurare medicală.

Așa am procedat cu medicul chirurg de la Spitalul Clinic Republican. Nu puteam merge la oricare cu îndreptarea medicului de familie. Am căutat unul prietenos în toate clinicile din oraș. După consultația cu plată, medicul m-a internat și am beneficiat de toate serviciile medicale în baza poliței de asigurare. Mai mult, a preîntâmpinat personalul medical că urmează să fiu internat și am avut parte de o atitudine cât de cât etică.

În Republica Moldova poți face operație de schimbare a vocii, orhiectomie, mastectomie. Totuși polița medicală acoperă doar orhiectomia (operatie chirurgicala prin care se indeparteaza unul sau ambele testicule). Este o operație care se recomandă în cazul în care pacientul trece printr-o terapie hormonală, pentru a reduce din efortul sistemului hormonal

Paralel, în toți acești ani, Lera a încercat să-și schimbe sexul și numele în acte. După ce a primit concluzia comisiei medicale și chiar a trecut prin proceduri medicale sofisticate de tranziție, toate în mod absolut legal, parcă ar fi fost logic să aibă în pașaport un nume, sexul și o fotografie care să coincidă cu identitatea actuală, dar nu a fost să fie. După ce a depus setul de acte la Oficiul Stării Civile i-a venit un răspuns care a cam derutat-o:

 „În refuz era aluzie clară la faptul că am o diagnoză cu care ar trebui să mă adresez la spitalul de psihiatrie, nu la Oficiul Stării Civile, așa că am depus o cerere în judecată, cu ajutorul avocatului oferit de către Centrul GDM.

Astfel se întâmplă cu fiecare cerere de schimbare a genului în acte, explică Angelica Frolov, Coordonatoare de Program Lobby și Advocacy a Drepturilor LGBT:

Nu avem nicio lege în acest sens și, chiar dacă omul are pachetul de documente necesare, merge și depune actele, i se refuză, pentru că nu există nicio lege în baza căreia i s-ar putea accepta cererea.

Persoanele trans primesc refuzul și cu acest refuz mergem în instanța de judecată. Asta se întâmplă cu fiecare persoană trans în parte. Mergi în judecată, durează timp, bani pe care îi cheltuie organizația pentru avocata angajată pe aceste cazuri. Ceea ce ne dorim noi este să nu mai fim nevoiți să trecem prin instanțele de judecată.

În cele mai bune cazuri, persoanele trans obțin dreptul de modificare a actelor peste un an și jumătate de la depunerea dosarului, dar nu se întâmplă mereu atât de degrabă.

Depinde mult de gravitatea cazului și mai contează cât de încărcată este instanța de judecată, cât de repede pot fi stabilite ședințele una după alta. Noi am avut o beneficiară trans care a decedat înainte să obțină dreptul de a-și schimba genul în acte. Nu a putut divorța de soție. Dar practic, conform legii, imediat cum își schimbă sexul în documente, căsătoria devine nulă, nu ar fi trebuit să fie o problemă, dar judecată i-a refuzat oricum. A durat mult timp. Am înaintat cazul la CEDO, dar, din păcate, persoana s-a stins din viață înainte să aibă o decizie în favoarea ei.

Este curios faptul că, de fapt, fiecare persoană care primește un refuz de la oficiul stării civile în acest sens, are câștig de cauză în judecată. Există cel puțin nouă precedente în care a participat avocata angajată de GENDERDOC-M. Deci, în esență, statul oferă dreptul persoanelor trans să-și schimbe genul în acte, dar nu înainte de a-i supune umilinței, a cheltui din resurse administrative și a încărca instanțele de judecată cu procese de judecată inutile.

De fapt, statul nu ar trebui să se implice în vreun fel în decizia unei persoane de a-și schimba numele sau sexul în acte, spune Angelica Frolov. „Este strict decizia persoanei. E la fel ca și atunci când o persoană vrea să-și schimbe numele pentru că nu-i place. El plătește taxa prevăzută de lege și îl schimbă. Peste o săptămână poate să-l schimbe înapoi, pentru că asta e decizia persoanei asupra propriei identități. Nu ar trebui să treacă prin proceduri speciale. Cam așa se întâmplă în țările cele mai dezvoltate în sensul ăsta: Nimeni nu-ți cere niciun fel de certificat. Dacă tu te consideri bărbat, nu e neapărat să arăți ca un bărbat, să faci terapie hormonală, este suficient să spui că ești bărbat și statul îți oferă acest drept. Tranziția fiziologică rămâne la discreția fiecărei persoane în parte.

Cât ține de insinuările despre fuga de pedepsele penale sau evitarea serviciului militar prin schimbare de nume și sex în acte, sunt doar insinuări, explică Angelica Frolov:

Indiferent de modificările din acte, rămâne același cod unic cu ajutorul căruia se pot urmări ușor toate modificările. Ceea ce ține de armată... ei bine, armata nu trebuie să fie obligatorie pentru toată lumea. La armată trebuie să meargă cei care vor să meargă, indiferent de sexul persoanei.

Procedura îndelungată și umilitoare prin care trec persoanele trans din Republica Moldova poate fi schimbată doar prin introducerea unei legi în acest sens, dar asta nu pare să apară în viitorul apropiat.

Nu este vreo perspectivă deocamdată în acest sens, așteptăm un Parlament și un Guvern cu care să putem discuta, a spus Angelica Frolov.

Acum, calitatea vieții pe care o are Lera depinde de decizia unei instanțe de judecată de la Chișinău. Până când va obține dreptul de a avea acte conforme identității sale de gen, Lera va trebui să ofere date personale și explicații fiecărui gură-cască.

Poate ar fi fost mai puțin traumatizant dacă nu schimba nimic, ar putea să se gândească unii. Dar nu e chiar așa.

The Lancet Public Health Journal a publicat recent un studiu în care a chestionat peste 22.000 de persoane trans din SUA și a constatat că persoanele ale căror acte de identitate au fost actualizate pentru a se potrivi cu identitea lor sunt supuse unui risc scăzut de a întâmpina probleme de sănătate mintală în comparație cu cele care nu au primit o confirmare legală a genului cu care se identifică. Acesta este motivul din care mai multe țări au eliminat barierele medicale și administrative din accesarea acestor documente.

Un alt sondaj efectuat în rândul persoanelor trans din Marea Britanie a constatat că doar trei la sută dintre respondenții care au finalizat tranziția transgen se gândeau la sinucidere, comparativ cu 67 la sută dintre cei aflați în proces. În 2019, cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică din Yale au descoperit că tranziția reduce anxietatea, depresia și gândurile suicidare în rândul celor care au nevoie de una.

Viața persoanelor trans care reușesc să treacă prin modificările pe care și le doresc se schimbă radical spre bine, confirmă Maxim Cuclev, care discută zilnic cu persoane trans din Republica Moldova.

Am observat că beneficiarii noștri trans care și-au schimbat markerul de gen și au început tranziția, se simt mai bine. Viața lor a devenit mult mai ușoară pentru că arată mai aproape de felul în care se simt. Pentru ei a fost mult mai ușor să-și găsească un loc de muncă, fără să se confrunte cu întrebări deranjante. Dacă își găsesc un loc de muncă, reușesc să plece din familii abuzive și încep viața pe care și-o doresc. Pentru unii poate fi o eliberare.

 

Doina IPATII

Previous Următorul