La sfârșitul lunii septembrie, organizația părintească „Tegro” (Kiev) și organizația LGBT „LIGA” din Nikolaev, au desfășurat în Odessa o întâlnire a taților și mamelor membri ai comunității LGBT, la care au fost invitați și oaspeți din Chișinău – trei părinți și responsabila de lucrul cu ei din partea Centrului de Informații „GENDERDOC-M” Natalia Esmanciuc.
Este de remarcat faptul că de data aceasta au fost atât de mulți doritori să-ți împărtășească experiențele și să discute problemele, încât selecția candidaților de a participa la tabăra pentru părinții ucraineni, a fost efectuată în bază de concurs. Acest fapt bucură, fiindcă înseamnă că tații și mamele au deja mai puțină frică de reacția societății și sunt gata pentru un dialog deschis.
În ciuda situației relativ calme din Odessa, peste eveniment se lăsase un spirit de război. Femeia venită la întâlnire din Donbass a avut nevoie de ajutorul psihologului. Alți părinți în mod constant spuneau că este timpul să se pună capăt războiului, lor le este deja indiferent de orientarea sexuală a copiilor lor – de-ar fi în viață, de nimeni nu i-ar trimite să se ucidă unul pe altul.
În Odessa, pentru prima dată s-au întâlnit mamele lui Andrei și Oleg, care într-un mod ceremonios și-au marcat solemn uniunea în Chișinău, în cadrul Pride-ului 2007. Băieții s-au cunoscut încă la sfârșitul anilor 90 la unul din seminarele care s-au petrecut în Chișinău și sunt deja de 15 ani împreună. O astfel de vechime ar invidia-o o mulțime de uniuni heterosexuale. Pe Oleg și Andrei nu-i unesc doar sentimentele, ci și interesele comune, aceleași scopuri și gânduri: ei muncesc cu succes în organizația LGBT „Liga” din Nikolaev și au obținut multe succese în domeniul profesional, astfel încât mamele au avut despre ce să discute și să se bucure.
Părinții lui Maxim – Elena și Vladimir – deja au devenit veterani ai grupului de sprijin care lucrează mulți ani în Chișinău cu Centrul „GENDERDOC-M”. De regulă, bărbații percep mai puțin drastic atmosfera de tensiune, de aceea el s-a bucurat de soare, de mare, dar Elena, povestind despre întâlnire a subliniat că prin ea a trecut toată frica de la alte mame, ascunsă bine după zâmbetele forțate. „Atmosfera a fost relaxantă. În jur erau oameni buni și desigur, mult soare. Însă acest eveniment s-a deosebit de multe altele prin aceea că noi nu am vorbit deloc despre copiii noștri. Noi ne-am împărtășit problemele și fricile, iar psihologii ne ajutau să facem față surplusului de emoții negative și să le îndreptăm în altă direcție. De exemplu, puteam să-i spun soțului ce cred despre cuvintele și acțiunile sale din momentele de criză. Remarcabil este faptul că el a ascultat fără a întrerupe. În ceea ce privește părinții ucraineni, din punctul meu de vedere, războiul a schimbat accentele în viziunea lor asupra lumii. Pe ei nu-i mai interesează problema pe cine iubește copilul lor – sunt ei „corecți” sau „defecți”… Una dintre mame de la emoții a strigat: „ Lasă să iubească pe cine vor ei – de ar fi încă în viață!”. Și în această explozie de emoții s-au reflectat toate gândurile părinților ucraineni din ziua de azi, fiind total diferite de cele de anul trecut”, – spune Elena.
Coordonatorul grupului părinților persoanelor LGBT din Moldova, Natalia Esmanciuc, subliniind utilitatea acestor întâlniri pentru lărgirea și întărirea mișcării părintești, atât în cadrul comunității LGBT, cât și în calitate de organizații independente, nu a putut să nu remarce că frica care i-a învăluit pe părinții persoanelor LGBT din Ucraina s-a transmis și lor. „ Fără îndoială că Moldova are neajunsurile sale, însă noi măcar ne ducem activitatea într-o țară pașnică. Întoarcerea în patrie a fost pentru noi ca un duș cald – care încălzește și curăță de frica lipicioasă” – a concluzionat Natalia.
Da, această întâlnire a fost dedicată fricilor, dar acest fapt nu o face mai puțin importantă pe planul întăririi relațiilor cu organizațiile părintești prietene din regiune. Astfel de întâlniri pentru a discuta problemele și de a găsi soluții pentru unele din ele, vor fi multe.