17.05.2019
Moldova, Pride

Cum să fii OK, fiind diferit. Lecție de supraviețuire în societățile ignorante.

O discuție deschisă despre “cum să fii OK” într-o societate care te discriminează a fost organizată joi, în cadrul Festivalului „Moldova Pride”.

Opt persoane cu identități și istorii de viață diferite au ieșit în fața publicului pentru a povesti despre propria experiență de depășire a prejudecăților și presiunii sociale.

Persoanele cu diferențe vizibile nu se bucură de prea multă toleranță în societate, fie că e vorba despre etnie, dizabilitate fizică, religie sau orientare sexuală diferită - sunt ocolite, arătate cu degetul, discriminate, stigmatizate și umilite. Dar există oameni care, chiar și în aceste condiții, reușesc să ducă o viață normală, să abordeze cu umor comportamentele inadecvate și să fie OK în pofida stigmatului social.

Este al doilea an de când Genderdoc-M organizează discuții deschise în acest format și evenimentul devine tot mai interesant. Fiecare dintre cele opt istorii de viață au impresionat publicul.

Unii dintre eroi și-au prezentat poveștile de viață printr-un discurs sincer și emoționant, alții au ales s-o facă în formă de film, poezie sau cântec. Fiecare experiență povestită a trezit emoții puternice - de la tensiune și lacrimi, până la hohote de râs, mândrie și respect pentru curajul eroilor din scenă. Mai important de atât este faptul că fiecare dintre aceste istorii inspiră și ajută oamenii cu diferite identități să se accepte și să se iubească așa cum sunt. 

Una dintre eroinele evenimentului, Victoria Boțan a vorbit altfel despre dizabilitate. „Nu există persoane cu dizabilități, există societăți care creează bariere și dificultăți în calea persoanelor cu diferite necesități”, a spus Victoria la începutul discursului său. Femeia a vorbit cu mult umor despre moldovenii care sunt buni la suflet, dar nu știu să-și exprime sprijinul decât prin faptul că oferă bani persoanelor cu nevoi speciale, chiar și atunci când acestea nu au nevoie de bani: „Indiferent de situația ta financiară, de felul în care arăți, dacă ai o dizabilitate fizică care este vizibilă, chiar dacă ai ieșit cu cinci minute în urmă dintr-un Lexus, neapărat trecătorii îți oferă bani. Oamenii îți propun bani și insistă să-i iei, aruncă cu banii în tine, dacă nu-i accepți. Bunătatea nu se manifestă prin gesturi împotriva voinței altei persoane. Nu-i poți face bine unui om, fără consimțământul lui”, a explicat Victoria.

Femeia a vorbit și despre clișeile banale utilizate abundent de presă: „Folosesc sintagme precum “oameni mai trișit ca noi”, “obijduiți de soartă”, “țintuiți în scaunul rulant”. Astea sunt preferatele mele”, a spus Victoria vădit amuzată. „Alteori presa cade în altă extremă - dacă nu ești victim, ești neapărat erou. Înțeleg de ce se face asta, dar nu aș vrea să fiu considerată erou pentru că merg la serviciu și la sala de forță”, a explicat Victoria.

Victoria are o dizabilitate locomotorie din copilărie, motiv din care merge ajutându-se de cârje, dar nu crede că acest lucru o deosebește de alte persoane: „Singurul lucru care mă face deosebită este  gândirea strategică. Atunci când o persoană spune că are nevoie de 10 minute să ajungă undeva pe jos, eu trebuie să înmulțesc acest timp la trei și, înainte de a ieși din casă, trebuie să-mi elaborez un traseu comod și accesibil”. Femeia a mai spus că în aceste condiții este important să-ți schimbi atitudinea față de ceea ce ți se întâmplă: „Am o prietenă cu nevoi speciale căreia i se oferă bani, la fel cum mi se oferă mie. Ea vrea să se implice într-o campanie electorală, așa că am încurajat-o să accepte banii și să-i investească în viitoarea campanie”.

Anastasia Balan, activista asociatiei tineretului ucrainean din Moldova- “Zlagoda”, a povestit despre cum e să trăiești într-o societatea în care există prejudecăți legate de etnie.

Tânăra a început să se simtă discriminată acum 5 ani, când a început războiul din Ucraina. De atunci fiecare marș al portului național ucrainean a devenit o adevărată provocare pentru tinerii din organizația ei. Aceștia sunt bruscați de către trecători, numiți fasciști și trimiși vulgar la ei acasă: „Moldovenilor de etnie ucraineană a început să le fie frică să se identifice cu țara și tradițiile lor. Am auzit o profesoară care spunea că ii este frică să nu afle cineva că predă la un liceu ucrainean”. Anastasia a explicat că frica și tăcerea nu este o soluție și și-a chemat conaționalii la discuții publice și la marșurile de prezentare a portului național: „Vorbiți, pentru că tăcerea provoacă război, iar dialogul - pace”, a conchis tânăra.

Lera, o tânără transgender, a vorbit despre faptul că este nevoită să lupte anul împrejur cu discriminarea și obținerea drepturilor asupra propriului corp, chiar dacă restul omenirii a obținut aceste drepturi cu peste o sută de ani în urmă: „Multe dintre lucrurile care au fost inadmisibile și incredibile, azi sunt firești. Dar este rezultatul muncii multor oameni care au luptat pentru libertățile noastre commune, indiferent de obstacole și împotrivirea societății. Astăzi eu sunt una dintre cele care va schimba viitorul. M-am acceptat și sunt ok cu mine. Fiind născută băiețel, din punct de vedere biologic, am refuzat identitatea impusă și mi-am creat scara socială de la zero, acceptându-mi adevărata identitate. Și îi rog pe toți care mă ascultă să-i susțineți pe cei mai slabi, ajutați-i pe cei care au fost supuși injusteței sociale și protejați-i pe cei ale căror drepturi sunt lezate. Mulțumesc.” 

Ludmila Adamciuc, mama untie fetițe cu sindromul Down a povestit despre calea de acceptare a unui copil special - de la povestea frumoasă de dragoste, cu planuri amănunțite și așteptări exacte de la viitorul copil, până la împăcarea cu realitatea diferită, acceptare și dragostea nemărginită pentru diferențele copiilor speciali. Potrivit Ludmilei, viața unui părinte devine plină de provocări atunci când naște un copil cu sindromul Down. Te ciocnești invevitabil de indiferența și lipsa de compentență a sistemului medical, lipsa de toleranță a părinților, care le interzic copiilor să se joace sau să se uite în direcția unu copil diferit. Dar viața devine frumoasă când reușești să te împaci cu tine însăți. „Odată o mamă îmi spune: “Liuda tu joci teatru, pentru că atunci când copilul meu are muci, eu nu dorm trei zile, dar tu știind că copilul tău are sindrom pentru toată viața, ești atât de plină de viață. Ăsta este teatru, PR!” Mie îmi pare rău pentru mama respectivă, pentru că e trist să nu dormi nopțile atunci când copilul are muci. Eu încerc să arăt atât partea plină, cât și cea goală a paharului. Vorbesc despre lucruri așa cum sunt. Eu nu am o problemă dacă IQ-ul fetiței mele nu va depăși 40-50, pentru că din naivitatea ei eu voi învăța. Nu e grav dacă nu va putea să învețe la școală, o voi lăsa să picteze pereții din casă. Cromozomul în plus pe care îl au acești copii, le dă o abilitate mult mai mare de iubire și sinceritate decât o au toți ceilalți oameni cu cromozomii în normă”

Printre vorbitorii evenimentului au mai fost o mamă care își crește singură copilul, o persoană de vârsta a treia, o femeie bisexuală și o persoană vegană. Evenimentul a fost organizat de către Centrul de Informații Gnederdoc-M, în cadrul Moldova Pride 2019. Evenimentele Pride-ului se desfășoară în perioada 15-19 mai și vor culmina cu tradiționalul Marș alSolidarității. Accesul la toate evenimentele Pride-ului este gratuit.

Doina IPATII

Foto de Olga T. și Nicolae Ionel

Previous Următorul