03.04.2020
Moldova, Liderii

Anastasia Danilova: „Coordonarea GENDERDOC-M este ca un joc de șah”.

Au trecut 10 ani de când Anastasia Danilova a devenit directoare executivă a Centrului de Informații GENDERDOC-M, unica organizație pentru apărarea drepturilor LGBT din Republica Moldova. În 10 ani situația comunității LGBT din Moldova s-a schimbat vizibil spre bine: au început să fie organizate marșuri pentru egalitatea de șanse, la care participă peste 400 de persoane, printre care membri ai comunității LGBT, susținători, părinți, prieteni, persoane publice și oficiali străini.

În societate este mult mai multă toleranță față de acest grup, motiv din care tot mai mulți tineri pot vorbi deschis despre orientarea sexuală sau identitatea lor de gen. Tema LGBT este abordată larg în presa autohtonă pe un ton mai degrabă neutru sau pozitiv. Știrile negative despre LGBT rămânând doar în presa de partid, ca element de manipulare politică a persoanelor homofobe. Sunt drepturi fundamentale ale omului, care au fost câștigate datorită muncii de echipă a GENDERDOC-M, coordonată deja de 10 ani de Anastasia Danilova. Am zis că evenimentul e un motiv bun de a depăna amintiri și a analiza acești zece ani din perspectiva unei apărătoare a drepturilor omului din prima linie.

Sunt 10 ani de când ești directoare a Centrului de Informații GENDERDOC-M. Îți mai aduci aminte ziua în care ai fost angajată?

Îmi aduc bine aminte. Țin minte cum Boris (fostul director al organizației n.r.) mi-a spus că planifică să plece. M-a indispus enorm această noutate. Boris mi-a fost prieten apropiat și un om important pentru mine. Îmi aduc aminte momentul în care mi-a spus că are nevoie de un om căruia să-i transmită responsabilitățile și nu eram deloc sigură că voi putea face față. Dar, în același timp, eram foarte curioasă. Două sentimente contradictorii luptau în mine atunci. Pe de o parte - un interes enorm, pe de altă parte - frica în fața unei responsabilități atât de mari. Nu aveam habar cum mă voi descurca.

Cum crezi, de ce a ales să-ți transmită responsabilitățile anume ție?

Mi-am început munca la GDM în 2005. Era o muncă ocazională, machetam revista organizației, o pregăteam pentru tipar o dată în trei luni. Apoi, în 2007, am devenit coordonatoarea programului „Activismul femeilor. Și, în principiu, atunci când coordonam acest program aveam o atitudine foarte responsabilă față de sarcinile care mi se atribuise.  Planificam totul bine, raportam la timp, desfășuram activitățile calitativ și Boris, la un moment dat, mi-a încredințat un proiect de lungă durată, pe care am început să-l coordonez. În paralel am reușit să însușesc managementul de proiecte. Probabil,  toate astea au creat senzația generală că voi face față provocării. (râde n.r.)

La fel ca și directorii precedenți ai organizației, profesia ta nu ține de managementul proiectelor. A trebuit să însușești profesia, practicând-o. Studiile tehnice te-au ajutat cumva în administrarea organizației?

În administrare este foarte important să te ghidezi după logică și rațiune, e nevoie să cântărești mereu cât de rațională este o decizie sau alta. Universitatea Tehnică mi-a pus bine la punct gândirea logică, care mă ghidează în activitatea mea zilnică de directoare a organizației.

Dincolo de partea rațională despre care vorbești, la GENDERDOC-M observ o relație deosebit de prietenoasă între angajați. Cum reușești să creezi și să păstrezi o atmosferă atât de caldă într-un oficiu?

Des vorbim despre faptul că GDM este o organizație de tip familial. Și eu fac glume pe seama faptului că suntem, de fapt, o familie mare în care se întâmplă de toate. Oamenii se mai ceartă, se împacă. Relațiile dintre colegi sunt, într-adevăr, foarte afective. Dar în această afecțiune este atât partea puternică, cât și cea vulnerabilă a organizației.

Partea bună este că, fiind atât de apropiați unii de alții, ne putem ajuta reciproc în anumite situații. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le facem din obligație, dar din dorința de a ne ajuta apropiații. Munca implică multe momente personale.

De cealaltă parte, este destul de complicat să coordonezi o echipă de prieteni. Pentru mine, ca administratoare, este uneori destul de complicat să mențin activitatea în rame rigide. Este complicat uneori să mișc lucrurile înainte, astfel încât munca mea să fie eficientă și, în același timp, non-directivă. E complicat să păstrez această atmosferă familială și să nu permit nimănui să se folosească de bunătatea colegilor și să o folosească în detrimentul reușitei comune.

Analizând lucrurile dintr-o parte, am impresia că îți reușește foarte bine să păstrezi acest echilibru. Oamenii nu prea pleacă din organizație. Majoritatea lucrează la GENDERDOC-M de mulți ani.

E diferit. Sunt și din cei care pleacă. Și ăsta este un proces absolut firesc pentru o organizație. Uite eu nu mă încumet să plec deocamdată ( râde n.r.)

De obicei, prietenii nu se fac peste noapte și, de fapt, nu oricine îți poate fi prieten. Există anumite reguli de care țineți cont atunci când vă alegeți noii membri de echipă?

Nu ne alegem colegii după un anumit calapod. Îi alegem după competențele profesionale. Dar, părerea mea este că oamenii care vor să se angajeze la GDM, se potrivesc cumva cu restul echipei. Uneori îmi fac griji că un angajat nou nu va reuși să se integreze, dar după puțin timp înțeleg că este exact la locul lui. Este un fel de magie aici. Și eu sunt foarte curioasă cum se întâmplă asta. Oamenii devin destul de repede așa apropiați și familiali.

De obicei, atunci când cineva obține o funcție nouă, își face planuri mari, adesea exagerate, despre cum va schimba lucrurile spre bine. Tu la ce visai în primul an de activitate?

De fapt, în primul an de activitate, eu încercam să stabilesc hotare foarte clare în organizație. Era o perioadă destul de complicată din punct de vedere financiar. În plus, eram încă foarte tânără și trebuia să lucrez cu oamenii cu care aveam altfel de relații. Din acest motiv, probabil pentru mine era foarte important să fiu luată în serios. Dar cu timpul, probabil, a început să apară mai multă înțelepciune în acțiunile mele, am înțeles că un administrator bun nu este cel care dictează și indică. Un administrator bun este cel care știe să comunice, să asculte și să facă concluzii corecte.

Ceea ce îmi doream să schimb era imaginea organizației printre alte organizații care luptau pentru apărarea drepturilor omului. Aveam o dorință enormă să aduc organizația la nivelul organizațiilor mari, să fim percepuți ca o organizație influentă, importantă. Să fim tratați cu respect și să corespundem timpurilor în care trăim. Și am lucrat la asta în toți acești ani și ne continuăm munca în acest sens. Nu poți obține ceva odată și pentru totdeauna, e un proces continuu.

GDM a devenit acea organizație la care visai în primul an de activitate. Organizația este un actor important în domeniul drepturilor omului, de opinia căruia se ține cont la nivel național și internațional. Cu ce alte lucruri, obținute în acești ani, te mândrești?

Cel mai mult mă mândresc cu faptul că organizația are un nume și reputație. Cu faptul că se bucură de notorietate la nivel național și internațional. Mă mândresc că ne bucurăm de încrederea donatorilor. Suntem respectați și opinia noastră contează. Sunt mândră că suntem unica organizație pentru apărarea drepturilor LGBT din Republica Moldova. Sunt mândră de parteneriatele pe care le-am stabilit în această perioadă și probabil de felul în care organizația este asigurată. Asta ne permite să acoperim necesitățile beneficiarilor noștri. Reușeam să facem asta și înainte să devin eu directoare, dar am impresia că în ultimii 10 ani am reușit să extindem calitativ și cantitativ multe servicii pe care le prestează organizația.

Dacă este să comparăm nivelul drepturilor LGBT în Moldova și în restul țărilor din spațiul postsovietic, situația noastră pare a fi mult mai bună. Cum o echipă atât de mică precum este GDM reușește să obțină rezultate atât de importante?

Dacă ne comparăm cu Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, cred că într-adevăr avem cea mai bună situație. Indiferent de faptul că unele dintre aceste țări au legi mai bune, la nivel de securitate, suntem avantajați.

Bineînțeles că nu putem ignora situația politică. Noi depindem mult de situația politică din țările în care activăm. Însă ceea ce ne-a permis să facem schimbări atât de vizibile, ține de strategiile noastre de comunicare. A contat felul în care ne-am schimbat discursurile pe parcursul acestor ani, precum și flexibilitatea în alegerea strategiilor. Inițial eram de părere că trebuie să acționăm categoric și dur, că trebuie să cerem, trebuie să fim insistenți, încăpățânați și foarte direcți.

Este și ăsta un mod de lucru, dar care, din păcate, nu lucrează întotdeauna. Eu respect foarte mult oamenii care aleg să lupte într-un mod atât de radical pentru drepturile LGBT, dar înțeleg că pentru o organizație cum este GENDERDOC-M, acest mod nu este foarte eficient. Noi suntem nevoiți să analizăm mai atent, să gândim mai profund, să fim mai strategici, nu putem tăia din rădăcină, e important să ne oferim pauze pentru a gândi, a cântări, a analiza. Este ca un joc de șah. Uneori sunt mișcări care vor fi evident impresionante, dar ce ne vor oferi aceste mișcări în perspectivă? Cred că succesul GDM este în faptul că noi analizăm minuțios și planificăm fiecare mișcare.

Dar care sunt lucrurile care îți mențin persistența motivațională personală de a lucra la GENDERDOC-M?

Este o întrebare foarte complicată. Poate că este vorba de responsabilitatea personală. Am sentimentul de datorie puternic dezvoltat. „Trebuie- este cuvântul care mă ghidează în orice aș face. Nu este întotdeauna bine. Dar îmi dau seama că viața mea este puternic legată de activitatea acestei organizații, este împletită strâns în activitatea profesională.

M-am adresat la GDM în calitate de beneficiară mai întâi. Am venit la oficiu ca o fetiță dezorientată, care nu știa unde ar putea să se adreseze după ajutor, nu știa pe nimeni care ar putea să o ajute și am ieșit din oficiu eliberată de griji. M-am gândit atunci: „Doamne, ce minunat e că există acești oameni, această organizație!”, apoi, mult timp, ideea de a lucra la GENDERDOC-M era cel mai mare vis al meu.

Acum aș vrea să fiu sigură că dacă voi lua, la un moment dat, decizia să schimb ceva în viața mea, să plec din organizație- GENDERDOC-M va suporta pierderi minime. Probabil că deocamdată nu am această certitudine. Poate e un sentiment înșelător, poate că organizația este de mult pregătită să lucreze fără mine, dar eu trăiesc cu iluzia că fără mine se va risipi totul...

Adevărul este că îmi doresc ca organizația să reziste și să se dezvolte mulți ani înainte. Să capete calități profesionale noi, să se extindă teritorial, să poată acoperi nevoile mai multor beneficiari. Deocamdată nu simt că aș putea pleca și lăsa totul în voia sorții.

Apropo, care au fost cele mai complicate momente din cariera ta de directoare executivă a GDM?

Cel mai complicat a fost la început, când am devenit directoare și tocmai se încheia un proiect mare, de cinci ani și trebuia să găsesc urgent alte resurse de finanțare a organizației. Trebuia să mă dezmeticesc în ce direcție putem merge mai departe. Mai mult, la acel moment nu mă bucuram de prea multă încredere din partea echipei. Simțeam o presiune enormă. Trebuia să demonstrez că voi reuși, că sunt capabilă, fără să am această certitudine interioară. Adică, trebuia să lupt cu propria frică și totodată să-mi conving colegii că voi reuși. Atunci a fost cel mai greu, apoi a fost tot mai ușor și mai bine.

Trebuie să recunoaștem că echipa ține foarte mult la tine, iar unii dintre colegi  își fac griji că vei fi sedusă de vreun proiect internațional mai mare și mai interesant, așa cum s-a întâmplat cu directorii precedenți. Tu ce planuri își faci pentru următorii 5 ani?

Directorii precedenți au lucrat câte 5 ani, iar eu am lucrat la GDM cât cei doi împreună (râde n.r.). Înțeleg că am atins un plafon aici și mai cred că este important să schimbi, din când în când, administratorul pentru a asigura dezvoltarea organizației. Dar deocamdată nu știu cui aș putea să-i încredințez această misiune importantă. Mă întreb dacă o persoană venită din afară ar putea înțelege și păstra atmosfera din organizație. Îmi este un pic frică, totuși înțeleg că nu voi rămâne veșnic la GDM. Înțeleg că este important atât pentru mine, cât și pentru organizație să ne mișcăm înainte. Mie îmi place mult munca de coach. Îmi place să organizez traininguri de dezvoltare organizațională, planificare strategică, cultură organizațională și, probabil, mă voi orienta în această direcție. Dar deocamdată nu îmi fac planuri concrete.

Mai ales că îți iese bine să combini administrarea organizației cu lucrul în cadrul organizațiilor internaționale. Deja de 6 ani ești membra al boardului ILGA.

Da, sunt membră a consiliului de administrare, reprezentantă din partea Europei a boardului organizației mondiale ILGA. Suntem două persoane reprezentante ale Europei. Și cred că ăsta este un indicator foarte important pentru GENDERDOC-M. Faptul că Europa, așa mare cum e, a ales doi reprezentanți, unul dintre care este din Republica Moldova, de la GDM. Este important pentru vizibilitatea organizației.

Timp de 10 ani de coordonare a organizației, multe lucruri s-au schimbat spre bine pentru comunitatea LGBT din Republica Moldova. Cum crezi, cât de mult se vor schimba lucruri în următorii 10 ani?

Sper că se vor schimba mult. Am o atitudine destul de optimistă în acest sens. Bineînțeles, dacă vom supraviețui coronavirusului și crizei economice, despre care se spune că va fi mai mare decât după cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă drepturile omului, în general, se vor menține pe poziția actuală, cred că 10 ani este tocmai perioada de care este nevoie pentru obținerea egalității în drepturi pentru persoanele LGBT din Republica Moldova. Sper că, în scurt timp, vom putea desfășura evenimente publice în liniște, inclusiv Pride-uri și marșuri. Cred că dacă nu se va rezolva problema cu căsătoriile între persoane de același sex, vom avea, cel puțin, dreptul la parteneriate care să ne asigure familiile din punct de vedere juridic. Se va acorda mai multă atenție problemelor cu care se confruntă persoanele transgen. Sper din suflet să se adopte un mecanism juridic eficient de recunoaștere a genului și persoanele transgen din Republica Moldova vor putea trăi liniștit cu genul pe care și-l aleg.

Sper că, cel puțin, crimele bazate pe ură vor deveni o sălbăticie pentru societatea noastră, iar discursurile de ură nu vor mai fi folosite atât de des.

Sunt foarte optimistă, chiar dacă nu am prea multe argumente în favoarea acestui optimism. Dar cândva îmi păreau la fel de imposibile și marșurile feministe. Nu credeam că vom putea organiza marșurile LGBT, totuși am încercat oricum, oricum le organizam atât cât ne permiteau circumstanțele. Ne-am străduit să mergem înainte, indiferent de impedimentele pe care le întâlneam. Așa că totul va fi bine!

 

Doina IPATII

Foto: Facebooc

----------------------------------------

*International Gay and Lesbian Association (ILGA) (Asociația Internațională a Gay-lor și a Lesbienelor) este o organizație internațională care unește mai mult de 500 de organizații LGBT din toată lumea. Este activă în campania internațională pentru drepturile persoanelor gay, lesbiene, bisexuale și transgen. ILGA este reprezentată prin filiale locale sau asociații afiliate în peste 90 de țări din lume.

 

Previous Următorul