Ce faci dacă...?

Dacă întîmpini probleme în legătură cu orientarea sexuală și / sau identitate de gen, urmează aceste recomandări practice, pe care le poţi citi făcând clic pe una dintre următoarele situaţii:

Probleme la locul de studiu

Dumneavoastră nu puteți fi exmatriculat din școală, universitate sau din alte instituții de învățămînt (sau să vă fie refuzată admiterea) pe motiv de orientare sexuală și/sau identitate de gen.

Dreptul dumneavoastră (în continuare – dvs.) la educație este garantat de Constituția RM și de legea „Cu privire la educație”. Dreptul la educație este garantat tuturor. Dacă vi se refuză dreptul la educație sau admiterea într-o instituție de învățămînt pe motiv de orientare sexuală și/sau identitate de gen – aceasta este o discriminare. În legea „Cu privire la asigurarea egalității”, articolul 9, intitulat „Interzicerea discriminării în domeniul educației”, în paragraful 1 este scris: „Instituțiile de învățămînt asigură respectarea principiului nediscriminării”. Paragraful 2 al legii spune: „Instituțiile de învățămînt nu pot stabili principii de admitere la studii bazate pe anumite restricții, cu excepția cazurilor stipulate de legislația în vigoare”.

Ce trebuie să faceți?

În cazul în care v-ați confruntat cu discriminarea în instituția de învățămînt, este necesar să adunați cît mai multe dovezi despre ceea ce s-a întîmplat: înregistrări audio/video; convorbiri telefonice și SMS-uri; copii ale documentelor/ordinelor; orice confirmare și/sau să obțineți susținerea martorilor.

Dacă discriminarea vine din partea unui angajat/ți ale instituției, puteți să vă adresați cu o plîngere oficială pe numele administrației instituției date (de exemplu: directorului școlii, decanului, rectorului). Dacă administrația nu a întreprins măsurile necesare, sau ea însăși este o sursă de discriminare, dvs. puteți să înaintați o plîngere cu toate dovezile adunate, Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității (Orele de primire: în fiecare luni de la 09:00 pînă la 13:00, pentru a primi o consultație, vă puteți înscrie sunînd la: 022 21 27 26, 022 21 27 24, adresa: Mun. Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare 180, etajul 6).

În caz că aveți nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susținere juridică, vă puteți adresa Centrului de Informații „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). A doua cale de rezolvare a problemei, este apelul direct la instanța de judecată. În acest caz, vă recomandăm să cereți ajutorul unui avocat care vă va reprezenta în instanță și care cunoaște toate procedurile legale.

Probleme la locul de muncă

Dumneavoastră nu puteţi fi concediat sau să vi se refuze un loc de muncă pe motiv de orientare sexuală și/sau identitate de gen.

Orice tratament inegal din partea angajatorului faţă de dvs. din cauza orientării dvs. sexuale și/sau identităţii de gen, este discriminare. Dumneavoastră nu sunteţi obligat să ascundeţi vreo informaţie despre viaţa voastră personală, să vorbiţi despre ea sau nu, este alegerea voastră personală.

În Legea „Cu privire la asigurarea egalităţii”, articolul 7 intitulat„Interzicerea discriminării în cîmpul muncii”, în punctul 1 se spune: „Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor stabilite de prezenta lege, care au drept efect limitarea sau subminarea egalităţii de șanse sau tratament la angajare sau concediere, în activitatea nemijlocită și în formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală se va aplica în domeniul angajării în muncă și al ocupării forţei de muncă”. Punctul 2 al legii spune: „Se consideră discriminatorii următoarele acţiuni ale angajatorului:

  1. plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor și criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane;
  2. refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei;
  3. refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională;
  4. remunerarea inegală pentru același tip și/sau volum de muncă;
  5. distribuirea diferenţiată și neîntemeiată a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea unui statut mai puţin favorabil unor persoane;
  6. hărţuirea;
  7. orice altă acţiune care contravine prevederilor legale”.
Ce trebuie să faceţi?

În cazul în care v-aţi confruntat cu discriminarea la locul de muncă, este necesar să adunaţi cît mai multe dovezi despre ceea ce s-a întîmplat: înregistrări audio/video; convorbiri telefonice și SMS-uri; copii ale documentelor/ordinelor; orice confirmare și/sau să obţineţi susţinerea martorilor.

Cu toate aceste dovezi în mîini, puteţi să vă adresaţi cu o plîngere Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalităţii (Orele de primire: în fiecare luni de la 09:00 pînă la 13:00, pentru a primi o consultaţie, vă puteţi înscrie sunînd la: 022 21 27 26, 022 21 27 24, adresa: Mun. Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare 180, etajul 6).

În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). A doua cale de rezolvare a problemei, este apelul direct la instanţa de judecată. În acest caz, vă recomandăm să cereţi ajutorul unui avocat care vă va reprezenta în instanţă și care cunoaște toate procedurile legale.

Probleme în familie

Părinţii nu au dreptul de a vă da afară din casă sau de a vă ţine în ea cu forţa pe motiv de orientarea dvs. sexuală și/ sau identitatea de gen.

Dacă locuiţi cu părinţii dvs. într-o singură casă și aţi participat la privatizarea acesteia, atunci o parte din acest spaţiu de locuit vă aparţine. Părinţii nu pot să vă dea afară din ea sau să vă evacueze. În caz extrem, puteţi să împărţiţi apartamentul sau casa și să dispuneţi la discreţia dvs. de partea care vă aparţine.

În cazul în care spaţiul de locuit nu este privatizat, dar sunteţi înscris în el, de asemenea, aveţi dreptul la o parte din el la egal cu părinţii.

Dacă nu sunteţi înregistrat și nu aţi participat la procesul de privatizare al locuinţei, atunci dvs. nu aveţi nici un drept la ea, și trebuie să părăsiţi locuinţa la cererea proprietarilor. Cu toate acestea, dvs.rămîneţi a fi moștenitorul/moștenitoarea tuturor bunurilor părinţilor la egal cu fraţii și surorile (cu excepţia cazurilor în care părinţii, în timpul vieţii, au emis un document de dăruire sau un testament pe numele unei anumite persoane).

În cazul în care dvs. încă nu aţi împlinit 18 ani, nu puteţi fi alungat de acasă pînă nu aţi atins majoratul, indiferent de faptul dacă sunteţi înscris în această locuinţă sau nu, aţi participat la procesul de privatizare al ei sau nu. De asemenea, părinţii nu au dreptul să vă ţină cu forţa în casă, ei încălcînd astfel libertatea dvs. de mișcare. Conform Codului Familiei a RM, „Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinţii, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepţia cazurilor cînd aceasta contravine intereselor copilului”.

Ce trebuie să faceţi?

În cazul în care dvs. sunteţi dat afară din casă, o parte din care vă aparţine, sunaţi imediat poliţia (902). Colaboratorul de poliţie ajuns la locul faptei, este obligat să vă ia mărturia și să întocmească un raport cu cuvintele dvs. Înainte de a semna raportul, citiţi-l cu atenţie, dacă nu dvs. l-aţi scris. Poliţia trebuie să dicsute cu părinţii și să-i avertizeze că acţiunile lor ar putea fi calificate ca violenţă în familie, pentru care sunt prevăzute sancţiuni penale. Dacă acest lucru se va mai întîmpla din nou în viitor, cazul va fi îndreptat instanţei de judecată pentru a emite o ordonanţă de protecţie, ce va impune obligaţii care să prevină această formă de violenţă. Curtea poate stabili norme de convieţuire în această locuinţă numai în cadrul unei proceduri civile, atunci cînd una dintre părţile implicate în conflict, a dat în judecată.

Dacă dvs. nu aţi atins vîrsta de 18 ani, puteţi depune o plîngere la autorităţile tutelare, care vor lua asupra lor protejarea intereselor voastre. În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md).

Părinţii nu au dreptul de a folosi violenţa împotriva dvs. (fizică, psihologică, materială, ș.a). Părinţii nu vă pot priva de acces la informaţie și comunicare cu lumea exterioară.

Capitolul 10 al Codului Familiei Republicii Moldova intitulat „Drepturile copiilor minori” zice:

  • copilul are dreptul la libertatea gîndirii și conștiinţei, la apărarea demnităţii și onoarei;
  • copilul are dreptul la protecţie contra abuzurilor, inclusiv contra pedepsei corporale din partea părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc;
  • copilul are dreptul să-și exprime opinia la soluţionarea în familie a problemelor care îi ating interesele;
  • drepturile părinţilor nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor;
  • părinţii nu pot prejudicia sănătatea fizică și psihică a copilului;
  • metodele de educaţie a copilului, alese de părinţi, vor exclude comportamentul abuziv, insultele și maltratările de orice fel, discriminarea, violenţa psihică și fizică, aplicarea pedepselor corporale;
  • minorul care a căpătat capacitatea deplină de exerciţiu pînă la atingerea majoratului își apără drepturile și interesele legitime de sine stătător;
  • în cazul încălcării drepturilor și intereselor legitime ale copilului, inclusiv prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi (a unuia dintre ei) a obligaţiilor de întreţinere, educaţie și instruire, sau în cazul abuzului de drepturile părintești, copilul poate să se adreseze de sine stătător autorităţii tutelare pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, iar la vîrsta de 14 ani – instanţei judecătorești.
Părinţii nu pot să vă priveze de mijloace de trai, dacă nu aţi împlinit 18 ani.

Articolul 74 din Codul Familiei Republicii Moldova, intitulat „Obligaţia părinţilor de a-și întreţine copiii” spune: „Părinţii sunt obligaţi să-și întreţină copiii minori și copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material”.

Ce trebuie să faceţi?

În cazul în care dvs. nu aţi împlinit 18 ani, puteţi să vă adresaţi cu o plîngere autorităţilor tutelare, care vor lua asupra lor apărarea intereselor dvs. ca jertfă a violenţei în familie. Dacă dvs. aveţi deja 16 ani și aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 1000 pînă la 1800, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md).

Nimeni nu are dreptul de a vă lua copilul pe motiv de orientarea sexuală și/sau identitatea de gen a dvs.

Orientarea sexuală și/sau identitatea de gen a părintelui în sine nu poate fi un motiv pentru a priva de drepturi părintești și nu este considerat un comportament amoral.

Conform Codului Familiei Republicii Moldova, singurele motive pentru care puteţi fi privat de drepturile părintești sunt:

  • eschivarea de la exercitarea obligaţiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere;
  • refuzul de a lua copilul din maternitate sau dintr-o altă instituţie curativă, educativă, dintr-o instituţie de asistenţă socială sau alta similară;
  • abuzul de drepturile părintești;
  • comportamentul cu cruzime faţă de copil, aplicînd violenţa fizică sau psihică, atentarea la inviolabilitatea sexuală a copilului;
  • comportarea amorală, influenţarea negativă asupra copilului;
  • alcoolismul cronic sau de narcomania;
  • săvîrșirea infracţiunii premeditare contra vieţii și sănătăţii copiilor sau a soţului;
  • în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.

După divorţul părinţilor, locul de trai al copilului minor este determinat de către părinţi de comun acord. În cazul în care nu se ajunge la un astfel de acord, reședinţa minorului este stabilită de către instanţa de judecată, în conformitate cu interesele copilului și luînd în consideraţie părerea sa (în cazul în care copilul a atins vîrsta de 10 ani). În acest sens, se iau în consideraţie atașarea copilului de fiecare dintre părinţi, de fraţi, de surori; calităţile morale ale tatălui și mamei; relaţia dintre copil și fiecare părinte în parte; posibilitatea părinţilor de a crea condiţiile necesare pentru educarea și dezvoltarea copilului (tipurile de ocupaţii și regimul de muncă al tatălui și mamei, condiţiile de viaţă, ș.a). În cazul în care reședinţa copilului este stabilită alături de fostul soţ (fosta soţie), aveţi în continuare dreptul de a participa la viaţa copilului, să vă vedeţi cu el, ș.a.

La stabilirea reședinţei unui copil minor, instanţa va cere concluzia organelor tutelare, situate la locul de trai al fiecărui părinte.

Ce trebuie să faceţi?

Dacă fostul/a dvs. soţ/soţie în timpul procesului de judecată, pentru a determina locul de trai al copilului, va încerca să folosească împotriva dvs. orientarea sexuală și/sau identitatea de gen, vă recomandăm să recurgeţi la ajutorul unui avocat. Vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” și vă vor fi acordate serviciile gratuite ale unui avocat calificat, cu experienţă în astfel de probleme. De asemenea, vă puteţi găsi un avocat de sine stătător.

Accesul la servicii

Nimeni nu are dreptul de a vă alunga din locurile publice pe motiv de orientare sexuală și/sau identitate de gen.

Locurile publice sunt: cluburile, barurile, taxiurile, transportul public, spitalele, policlinicele, băncile, hotelurile, locurile de joacă, stadioanele, magazinele, centrele comerciale, parcurile, străzile orașului, teritoriile sau oricare alt loc în care accesul este deschis tuturor oamenilor.

Legea „Cu privire la asigurarea egalităţii” interzice orice formă de discriminare în ceea ce privește accesul persoanelor la serviciile oferite de către autorităţile publice, serviciile de protecţie socială, servicii bancare și financiare, servicii de transport, servicii culturale și recreative, vînzarea sau închirierea de bunuri imobiliare sau personale; alte servicii și bunuri publice.

Ce trebuie să faceţi?

Dacă aţi fost alungat dintr-un loc public pe motiv de orientarea dvs. sexuală și/sau identitatea de gen, sunaţi imediat poliţia (902) și informaţi despre incident. Nu mai puţin important: acţionaţi conform situaţiei, cereţi să vi se aducă cartea de plîngeri și propuneri. Refuzul de a vă o oferi, este o încălcare a legii „Cu privire la protecţia drepturilor consumatorului”, și anume acest fapt, va fi suficient de suspicios: despre el trebuie să pomeniţi ofiţerilor de poliţie la întocmirea procesului-verbal. Dacă vi se va oferi cartea de plîngeri, scrieţi în ea o plîngere și fotografiaţi textul cu telefonul mobil sau cu aparatul foto. Fotografia va fi o dovadă a aceea că situaţia cu refuzul de a vă furniza servicii sau bunuri a avut loc. Reprezentanţii administraţiei localului nu vor putea nega acest fapt, ceea ce va complica apărarea lor.

Colaboratorul de poliţie ajuns la locul faptei, trebuie să ia mărturia dvs. și să întocmească un raport cu cuvintele voastre. Dacă nu dvs. aţi scris procesul-verbal, înainte de a-l semna, citiţi-l cu atenţie. În mărturiile dvs. asiguraţi-vă că menţionaţi motivul pentru care aţi fost dat afară din acest loc public și descrieţi situaţia cît mai detaliat posibil (de exemplu: numele locului, timpul, cuvintele și expresiile angajaţilor (care joacă un rol-cheie), numele martorilor, etc.). Dumneavoastră aveţi dreptul să cereţi o copie a procesului-verbal, însă colaboratorul de poliţie nu este obligat să ofere o copie a procesului-verbal victimei la etapa dată.

Pentru ca investigaţia sa fie mai eficientă, noi vă recomandăm să depuneţi o plîngere Consiliului cu privire la prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalităţii, deoarece are autoritatea de a investiga pe cont propriu unele fapte, descrise de dvs. în plîngere.

În cazul în care aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). A doua cale de rezolvare a problemei, este apelul direct la instanţa de judecată. În acest caz, vă recomandăm să cereţi ajutorul unui avocat care vă va reprezenta în instanţă și care cunoaște toate procedurile legale.

Atitudinea neglijentă și acordarea serviciilor de proastă calitate:
  • serviciile medicale (lucrătorii medicali, psihologii, ș.a)

În Legea „Cu privire la exercitarea profesiunii de medic”, articolul 18 intitulat „Raportul medic-pacient” este spus: „Raportul medic-pacient se întemeiază pe respect și încredere reciprocă, pe dreptul la opţiune al pacientului, exercitat conform legislaţiei în vigoare. În caz de boală sau traume, ajutorul medical trebuie să fie acordat indiferent de sex, vîrstă, apartenenţă naţională, rasială, stare socială și materială, viziune politică și confesională, religie, limbă, opinie.

După ce a fost adoptată legea „Cu privire la asigurarea egalităţii”, în această listă au fost incluse și alte categorii, fiindcă conform legii, „Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la serviciile de asistenţă medicală și alte servicii de sănătate”. Conform Constituţiei Republicii Moldova, „Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decît în cazurile prevăzute de lege”. Doar dvs. puteţi lua o decizie cu privire la primirea unui tratament sau refuzul lui. Ministerul Sănătăţii Republicii Moldova recunoaște faptul că homosexualitatea și bisexualitatea nu sunt boli, ci orientări sexuale naturale, la egal cu heterosexualitatea.

  • alte servicii

În Legea „Cu privire la asigurarea egalităţii”, articolul 8 intitulat „Interzicerea discriminării privind accesul la serviciile și bunurile disponibile publicului” este scris: „Este interzisă orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la :

  1. serviciile oferite de autorităţile publice;
  2. serviciile de asistenţă medicală și alte servicii de sănătate;
  3. serviciile de protecţie socială;
  4. serviciile bancare și financiare;
  5. serviciile de transport;
  6. serviciile culturale și de agrement;
  7. vînzarea sau închirierea de bunuri mobile sau imobile;
  8. alte servicii și bunuri disponibile publicului.
Ce trebuie să faceţi?

În cazul în care v-aţi confruntat cu un refuz în accesul la servicii sau cu prestarea de servicii de proastă calitate pe motiv de orientarea dvs. sexuală și/sau identitatea de gen, trebuie să adunaţi cît mai multe dovezi a ceea ce s-a întîmplat: înregistrări audio/video; convorbiri telefonice și SMS-uri; copii ale documentelor/ordinelor; orice confirmare și/sau să obţineţi susţinerea martorilor.

Cu toate aceste dovezi în mîini, puteţi să vă adresaţi cu o plîngere Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalităţii (Orele de primire: în fiecare luni de la 09:00 pînă la 13:00, pentru a primi o consultaţie, vă puteţi înscrie sunînd la: 022 21 27 26, 022 21 27 24, adresa: Mun. Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare 180, etajul 6). În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). A doua cale de rezolvare a problemei, este apelul direct la instanţa de judecată. În acest caz, vă recomandăm să cereţi ajutorul unui avocat care vă va reprezenta în instanţă și care cunoaște toate procedurile legale.

Instigare la ură

Nimeni nu are dreptul de a instiga la ură sau de a distribui mesaje de ură, pliante, broșuri cu conţinut ofensator cu privire la orientarea sexuală și/sau a identităţii de gen a cuiva.

Instigarea la ură – orice declaraţie care provoacă, promovează, susţine sau justifică ura rasială, xenofobia, antisemitismul sau alte forme de ură bazate pe intoleranţă.

Dacă se întîmplă acest lucru, sunt încălcate concomitent două legi: legea „Cu privire la libertatea de exprimare”, articolul 3, intitulat „Libertatea de exprimare”, punctul 5 spune: „Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură sau violenţă”; și legea „Cu privire la asigurarea egalităţii”, în articolul 6, intitulat „Interzicerea discriminării” este stipulat: „Orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea unei politici sau efectuarea unor acţiuni sau inacţiuni care încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente și sancţionată conform legislaţiei”.

Ce trebuie să faceţi?

Dacă v-aţi confruntat cu exprimarea urii sau cu alte semne de discriminare (în adresa dvs. sau în adresa altor persoane LGBT), păstraţi înregistrările audio/video, conversaţiile telefonice și SMS-urile, copiile pliantelor, broșurilor și a altor produse vizuale, fotografii, link-uri și poze
(capturi de ecran), pagini web, și alte dovezi și/sau obţineţi sprijinul martorilor.

Cu toate probele adunate, puteţi să vă adresaţi cu o plîngere la secţia de poliţie sau la comisariatul de sector, sau la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalităţii (Orele de primire: în fiecare luni de la 09:00 pînă la 13:00, pentru a primi o consultaţie, vă puteţi înscrie sunînd la: 022 21 27 26, 022 21 27 24, adresa: Mun. Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare 180, etajul 6).

În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). A doua cale de rezolvare a problemei, este apelul direct la instanţa de judecată. În acest caz, vă recomandăm să cereţi ajutorul unui avocat care vă va reprezenta în instanţă și care cunoaște toate procedurile legale.

Umilire și insultare

Nimeni nu are dreptul de a vă umili pe criteriul de orientare sexuală și/sau a identităţii de gen. Nimeni nu are dreptul să-și permită în adresa dvs. glume jignitoare sau gesturi demonstrative umilitoare, inclusiv de natură sexuală.

Hărţuirea – este orice comportament nedorit, care aduce la crearea unui mediu neprietenos, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, cu scopul de a umili demnitatea persoanei după anumite caracteristici.

Hărţuire se consideră: insultele, tachinările, poreclele neplăcute, ignorarea, violenţa fizică, umilirea, excluderea, glumele neplăcute, glumele ofensive, aluziile și glumele de natură sexuală.

Hărţuirea este o formă de discriminare interzisă prin legea „Cu privire la asigurarea egalităţii” din Republica Moldova. Conform acestei legi, orientarea sexuală și genul (inclusiv identitatea de gen) sunt criterii de protecţie împotriva discriminării.

Ce trebuie să faceţi?

Dacă v-aţi confruntat cu hărţuirea, trebuie să păstraţi cît mai multe dovezi a ceea ce s-a întîmplat: înscrieri audio/video, conversaţii telefonice și SMS-uri, poze (capturi de ecran), pagini web, copii ale documentelor care conţin orice limbaj ofensator, alte probe și/sau să obţineţi susţinerea martorilor.

Cu toate probele adunate, puteţi să vă adresaţi cu o plîngere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalităţii (Orele de primire: în fiecare luni de la 09:00 pînă la 13:00, pentru a primi o consultaţie, vă puteţi înscrie sunînd la: 022 21 27 26, 022 21 27 24, adresa: Mun. Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare 180, etajul 6).

În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerii sau de alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). A doua cale de rezolvare a problemei, este apelul direct la instanţa de judecată. În acest caz, vă recomandăm să cereţi ajutorul unui avocat care vă va reprezenta în instanţă și care cunoaște toate procedurile legale.

Șantaj și informaţii personale

Nimeni nu are dreptul să răspîndească informaţie despre viaţa dvs. personală fără acordul dvs. Nimeni nu are dreptul să vă șantajeze cu divulgarea informaţiilor ce ţin de viaţa dvs. personală și a datelor cu caracter personal.

Datele cu caracter personal – datele care dezvăluie originea rasială sau etnică a unei persoane, convingerile politice, părerile religioase sau filozofice, clasa socială, datele privind sănătatea sau viaţa sexuală și date referitoare la pedepse penale, măsuri procesuale de constrîngere sau sancţiuni pentru încălcări.

Informaţia despre viaţa personală – este proprietatea dvs., care vă aparţine doar dvs. și de care dispuneţi doar dvs. Informaţiile dvs. personale pot fi folosite numai pentru a fi procesate și stocate de organele speciale și nu pot fi distribuite cu scopul de a șantaja sau de a umili.

Acest drept al dvs. este apărat de Constituţia Republicii Moldova (articolul 28) și de legea „Cu privire la protecţia datelor cu caracter personal”.

În conformitate cu această legislaţie, statul respectă și protejează viaţa intimă, familială și privată a cetăţenilor. Ofiţerii de poliţie nu au dreptul să vă șantajeze cu divulgarea informaţiei despre viaţa dvs. personală. Această regulă este întărită de Codul de etică și deontologie al poliţistului:

  • colaboratorul de poliţie este obligat să respecte și să ţină cont de starea specifică a reprezentanţilor minorităţilor, a persoanelor vulnerabile, aplicînd metodele corespunzătoare. Orice persoană poate pretinde colaboratorului de poliţie respectarea normelor de conduită în raporturile sale cu acesta.
  • Pentru a asigura integritatea colaboratorului de poliţie, lui îi este interzis să pretindă sau să accepte bani, bunuri, valori în scopul de a îndeplini sau nu, precum și de a se abţine de la îndeplinirea funcţiilor sau să execute indicaţii ce exced competenţelor stabilite prin fișa postului.
Ce trebuie să faceţi?

Dacă sursa problemei sunt colaboratorii de poliţie, este necesar să le cereţi să prezinte legitimaţiile de serviciu: notaţi-vă numărul legitimaţiei, numele, familia și rangul poliţistului. Este necesar să reţineţi ora exactă și locul incidentului. Este de dorit să înregistraţi convorbirea pe orice aparat ce înregistrează sunete sau să aveţi un martor.

În orice situaţie, încercaţi să adunaţi dovezi ale șantajului sau ale faptului că datele personale ale dvs. au fost divulgate. După aceasta, trebuie să vă adresaţi cu o plîngere (vezi Anexa 2), care va conţine o descriere detaliată a incidentului și toată informaţia menţionată mai sus, comisariatului de poliţie din sectorul unde a avut loc incidentul sau Ministerului Afacerilor Interne.

În plus, puteţi să folosiţi serviciul Ministerului Afacerilor Interne : „telefonul de încredere” pe acte de corupţie din partea funcţionarilor responsabili - 022 57 72 38, și pe probleme de corupţie și abuz de putere din partea colaboratorilor de poliţie – 022 26 11 12 sau 078 888 909.

Dacă sursa problemei este o persoană privată, de asemenea trebuie să adunaţi probe: înscrieri audio/video, conversaţii telefonice și SMS-uri, poze (capturi de ecran), pagini web, copii ale documentelor, alte probe și/sau să obţineţi susţinerea martorilor, iar apoi să vă adresaţi cu o plîngere la sectorul de poliţie sau la comisariatul de poliţie din sectorul în care locuiţi.

În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerilor sau alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md).

Atac și alte infracţiuni

Nimeni nu are dreptul să folosească orientarea dvs. sexuală și/ sau identitatea de gen ca justificare pentru a comite o infracţiune.

În cazul în care orientarea dvs. sexuală sau identitatea de gen au constituit cauza unui atac sau a comiterii altor infracţiuni împotriva dvs., atunci aţi devenit victima unei infracţiuni pe motiv de ură.

Infracţiunea pe motiv de ură – este orice tip de infracţiune împotriva persoanei, proprietăţii, familiei, etc., comisă de un infractor, sub influenţa urii faţă de persoanele de altă rasă, naţionalitate, religie, origine etnică, convingeri politice, sex, orientare sexuală, identitate de gen sau faţă de persoanele cu dizabilităţi fizice sau intelectuale.

În Codul Penal al Republicii Moldova, din păcate, încă nu există o definiţie a infracţiunii comise pe motiv de ură. Doar infracţiunea din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă (articolul 77, punctul d), este considerată ca circumstanţă agravantă care trebuie trasă la răspundere. La momentul dat, în Republica Moldova orientarea sexuală și identitatea de gen nu sunt considerate de către organele de stat drept criterii de ură. Infracţiunile, comise împotriva persoanelor LGBT pe bază de orientare sexuală și/sau identitate de gen, sunt calificate drept huliganism, jaf, furt prin vătămare corporală de diferite grade de severitate, etc.

Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” în colaborare cu alte organizaţii pentru drepturile omului din Moldova, lucrează la includerea orientării sexuale și a identităţii de gen în lista de criterii de protecţie împotriva infracţiunilor motivate de ură.

Ce trebuie să faceţi?

Dacă aţi devenit jertfa unei infracţiuni motivate de ură (atac, bătaie, jaf, daune materiale), pe criteriul de orientare sexuală și/sau identitate de gen, sunaţi imediat poliţia (902). Colaboratorul de poliţie ajuns la locul incidentului, trebuie să ia mărturiile dvs. și să întocmească procesul-verbal din cuvintele voastre. Înainte de a semna procesul-verbal, în cazul în care nu dvs. l-aţi scris, citiţi-l cu atenţie. În mărturii, neapărat specificaţi motivul pentru care infracţiunea a fost comisă împotriva dvs. și descrieţi situaţia cît mai detaliat (de exemplu: ora, descrierea infractorului/lor, cuvintele și expresiile pe care le-au folosit ei în momentul comiterii infracţiunii, toate datele care vă sunt cunoscute despre infractori, etc.). Aveţi dreptul să cereţi o copie a procesului-verbal, însă colaboratorul de poliţie nu este obligat să ofere o copie a procesului-verbal victimei la etapa dată. Poliţia va investiga cazul și este obligată să vă dea un răspuns în scris, în termen de 30 de zile din ziua solicitării serviciilor lor.

Dacă v-au fost provocate leziuni corporale (vînătăi, fracturi, ș.a), colaboratorul de poliţie este obligat să cheme ambulanţa (în cazul fracturilor grave), sau să vă scrie o îndreptare către o examinare medico-legală pentru înregistrarea vătămărilor, unde veţi primi un act de examinare medico-legală. Acest document va fi anexat la dosarul infracţiunii comise împotriva dvs.

În cazul în care din anumite motive, poliţia nu a fost chemată, puteţi de sine stătător să vă adresaţi organelor de examinare medico-legală pentru a primi actul de examinare medico-legală, cu care vă puteţi duce la sectorul de poliţie sau la comisariatul de poliţie situat în sectorul unde a fost comisă infracţiunea, și să depuneţi o plîngere cu privire la infracţiunea comisă împotriva dvs.

Dacă infracţiunea a fost comisă de către un colaborator de poliţie, sau o persoană care îndeplinește serviciul militar, trebuie să întreprindeţi aceleași măsuri.

Pentru rambursarea ulterioară a cheltuielilor dvs., de către infractor, păstraţi toate cecurile de plată a serviciilor medicale, de achiziţionare a medicamentelor, ale examinărilor și procedurilor medicale sau orice alte costuri. Interesele dvs. în investigarea cazului și în instanţă, vor fi apărate de un reprezentant al procuraturii.

Dacă aveţi nevoie de suport juridic, vă puteţi adresa la Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md).

Probleme în locurile publice

Nimeni nu are dreptul de a vă interzice să vă adunaţi în grupuri în locuri publice, sau să împiedice libertatea dvs. de mișcare.

Adunarea – prezenţa temporară și deliberată la un loc a unui grup de oameni, care s-au adunat pentru exprimarea anumitor idei sau opinii.

Libertatea de circulaţie – dreptul omului de a circula liber pe teritoriul unei ţări, de a alege locul de reședinţă și de ședere, să părăsească ţara și să se întoarcă în ea.

Aveţi dreptul să vă adunaţi în grupuri, în orice loc public pentru a petrece timpul împreună. Îmbrăţișările și săruturile în locurile publice nu sunt încălcări ale legii. Conform Codului cu privire la contravenţiile administrative, actul sexual în public va fi considerat ca o încălcare a moralităţii publice (huliganism), iar vinovaţii vor fi amendaţi.

Dacă vă aflaţi într-un loc public (parc, pădure, scuar, stradă), trebuie să respectaţi următoarele reguli: nu se poate să faceţi zgomot după ora 22:00, nu se poate să faceţi gunoi, nu se poate să fumaţi dacă în jur sunt alţi oameni și să consumaţi băuturi alcoolice.

Articolul 5, intitulat „Locul desfășurării întrunirilor” al legii „Privind întrunirile”, spune: „Întrunirile se pot desfășura în orice loc deschis publicului în afara clădirilor sau în afara altor spaţii închise accesului liber”.

Puteţi fi oriunde în Moldova, la alegerea dvs., atîta timp cît doriţi.  

Conform articolului 27, intitulat „Dreptul la libera circulaţie” al Constituţiei Republicii Moldova, „Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul la a-și stabili domiciliul sau reședinţa în orice localitate din ţară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în ţară”.

Ce trebuie să faceţi?

Dacă sursa problemei sunt colaboratorii de poliţie, este necesar să le cereţi să prezinte legitimaţiile de serviciu: notaţi-vă numărul legitimaţiei, numele, familia și rangul poliţistului. Este necesar să reţineţi ora exactă și locul incidentului. Este de dorit să înregistraţi convorbirea pe orice aparat ce înregistrează sunete sau să aveţi un martor.

În orice situaţie, încercaţi să adunaţi dovezi că vi s-a încălcat dreptul la libertatea întrunire și la libera circulaţie de către poliţie. După aceasta, dvs. trebuie să vă adresaţi cu o plîngere, care va conţine o descriere detaliată a incidentului și toată informaţia menţionată mai sus, comisariatului de poliţie din sectorul unde a avut loc incidentul sau Ministerului Afacerilor Interne.

În plus, puteţi să folosiţi serviciul Ministerului Afacerilor Interne : „telefonul de încredere” pe acte de corupţie din partea funcţionarilor responsabili - 022 57 72 38, și pe probleme de corupţie și abuz de putere din partea colaboratorilor de poliţie – 022 26 11 12 sau 078 888 909.

Dacă sursa problemei este o persoană privată, de asemenea trebuie să adunaţi probe: înscrieri audio/video sau să obţineţi susţinerea martorilor, iar apoi să sunaţi poliţia. Colaboratorul de poliţie ajuns la locul incidentului, trebuie să ia mărturiile dvs. și să întocmească procesul-verbal din cuvintele voastre. Înainte de a semna procesul-verbal, în cazul în care nu dvs. l-aţi scris, citiţi-l cu atenţie. În mărturii, neapărat descrieţi situaţia cît mai detaliat (de exemplu: ora, și locul incidentului, cuvintele și expresiile pe care le-au folosit inculpaţii). Dvs. aveţi dreptul să cereţi o copie a procesului-verbal, însă colaboratorul de poliţie nu este obligat să ofere o copie a procesului-verbal victimei la etapa dată. Poliţia va investiga cazul și este obligată să vă dea un răspuns în scris, în termen de 15-30 de zile din ziua solicitării serviciilor lor.

În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerilor sau alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md).

Un proces echitabil

Curtea nu are dreptul de a vă refuza un proces echitabil pe bază de orientare sexuală și/sau identitate de gen.

Articolul 20 intitulat „Accesul liber la justiţie” al Constituţiei Republicii Moldova, spune: „Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile și interesele sale legitime”.

Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. Judecătorul, precum și procurorul, trebuie să fie imparţiali și să vă trateze cu respect, indiferent de orientarea dvs. sexuală și/sau identitatea de gen, sau a statutului, în care staţi în faţa instanţei (victimă, inculpat sau martor).

Ce trebuie să faceţi?

Dacă v-aţi confruntat cu discriminarea din partea judecătorului, puteţi să depuneţi o plîngere la Consiliul Superior al Magistraturii din Republica Moldova, care va aplica sancţiuni disciplinare judecătorului. Dacă v-aţi confruntat cu discriminarea din partea procurorului, puteţi scrie o plîngere la Procuratura Generală a Republicii Moldova (pe numele Procurorului General).

În caz că aveţi nevoie de ajutor în întocmirea plîngerilor sau alt fel de susţinere juridică, vă puteţi adresa Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” (Program de lucru: luni – vineri de la 10:00 pînă la 18:00, telefoane: 022 28 88 61, 022 28 88 63, e-mail: angela.frolov@gdm.md, adresa de internet: www.gdm.md). De asemenea, vă puteţi adresa Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalităţii (Orele de primire: în fiecare luni de la 09:00 pînă la 13:00, pentru a primi o consultaţie, vă puteţi înscrie sunînd la: 022 21 27 26, 022 21 27 24, adresa: Mun. Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare 180, etajul 6), în a cărui competenţă, pe lîngă acţiunile disciplinare, care pot fi atribuite judecătorului sau procurorului, intră constatarea faptului discriminării.

Relaţiile cu poliţia

Relaţiile dvs. cu poliţia trebuie să se bazeze pe respect reciproc.

Reprezentanţii poliţiei au obligaţia de a respecta toate legile și să trateze cetăţenii cu respect, păstrînd prezumţia nevinovăţiei. Orientarea dvs. sexuală sau identitatea de gen nu poate servi drept motiv pentru umilire sau șantaj din partea colaboratorilor organelor de lege.

Potrivit Codului de etică și deontologie al poliţiei și legii „Cu privire la poliţie”, conduita profesională a poliţistului se bazează pe principiile egalităţii, imparţialităţii și nediscriminării, care presupun că poliţistul aflat la datorie, aplică măsuri în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii asemănătoare, nefiind influenţat de motive legate de etnie, naţionalitate, rasă, apartenenţă religioasă, opinii politice sau de altă natură, vărstă, sex, orientare sexuală, avere, statut social, origine naţională sau în legătură cu orice altă situaţie.

Respectarea dreptului la viaţa privată și alte drepturi

Colaboratorul de poliţie este obligat să respecte și să ţină cont de starea specifică a reprezentanţilor minorităţilor, a persoanelor vulnerabile, aplicînd metodele corespunzătoare.

Integritatea colaboratorului de poliţie este asigurată prin următoarele interdicţii: să pretindă sau să accepte bani, bunuri, valori în scopul de a îndeplini sau nu, precum și de a se abţine de la îndeplinirea funcţiilor sau să execute indicaţii ce exced competenţelor stabilite prin fișa de lucru.

Este interzis ca poliţia să destăinuie informaţiile ce ţin de viaţa personală a unui cetăţean care denigrează onoarea și demnitatea acestuia sau pot prejudicia interesele lui legitime, dacă executarea atribuţiilor ei nu cer contrariul.

Poliţistul este obligat să păstreze confidenţialitatea, care determină obligaţia poliţistului de a garanta securitatea datelor și informaţiilor obţinute în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.

Colaboratorul de poliţie este obligat:
  • să acţioneze cu integritate și respect faţă de populaţie, ţinînd cont în mod special de situaţia indivizilor care fac parte din grupurile vulnerabile;
  • să fie în măsură să ateste calitatea sa de membru al organului de poliţie și identitatea sa profesională în timpul intervenţiilor;
  • să respecte principiul prezumţiei nevinovăţiei, asigurînd persoanei dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înţelege, despre bănuielile formulate împotriva sa și despre dreptul său la apărare.

Colaboratorului de poliţie îi este interzis să lezeze dreptul fiecărei persoane la viaţa privată, decît în caz de necesitate absolută și numai în măsura necesară pentru realizarea obiectivului legitim.

Arestul / privarea de libertate de către poliţie

Dacă aţi fost privat de libertate, trebuie să fiţi informaţi într-un timp cît mai scurt, într-o limbă pe care o înţelegeţi, despre motivele juridice care justifică privarea voastră de libertate, despre drepturile de care beneficiaţi și procedura care va fi aplicată. Perioada maximă de detenţie fără prezentarea acuzaţiilor aduse împotriva dvs. este de 3 ore.

Poliţistul trebuie să garanteze securitatea persoanelor puse sub arest preventiv, supraveghind starea sănătăţii, condiţiile de igienă și necesităţile de alimentare. Încăperile poliţiei prevăzute pentru acest scop trebuie să aibă o suprafaţă rezonabilă, să fie iluminate și ventilate corespunzător și să ofere condiţiile necesare de odihnă.

Poliţia are dreptul:
  • să controleze la cetăţeni și la persoanele oficiale actele de identitate și alte documente oficiale, necesare pentru a stabili dacă ei respectă normele juridice, a căror executare e supravegheată și controlată de poliţie;
  • să întocmească procese-verbale privind orice contravenţii administrative, să aducă la poliţie sau în alte localuri de serviciu și să reţină pînă la trei ore, dacă o altă durată nu este stabilită de lege, persoanele care au săvîrșit contravenţii administrative, să le supună controlului corporal, să le controleze obiectele pe care le au cu ele, să le ridice obiectele și documentele și să ia alte măsuri prevăzute de lege pentru asigurarea procedurii în cazurile privind contravenţiile administrative;
  • să reţină pentru 72 de ore, iar în cazul minorilor – pînă la 24 de ore, persoanele bănuite de săvîrșirea infracţiunii sau a contravenţiei administrative, care intenţionat se împotrivesc stabilirii identităţii;
  • să expedieze la posturile medicale de dezalcoolizare, iar în cazul în care acestea lipsesc – la subunităţile de serviciu ale poliţiei persoanele care, aflîndu-se în stare de ebrietate în locuri publice, au pierdut capacitatea de a se mișca sau a se orienta de sine stătător, precum și care prezintă pericol pentru sine și pentru alte persoane, și să le deţină pînă la revenirea la normă.
Condiţiile și limitele aplicării forţei, mijloacelor speciale și a armei de foc

Aplicarea forţei, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale și a armei generează un pericol direct pentru viaţa și sănătatea cetăţenilor și a colaboratorilor de poliţie, poate conduce la alte urmări grave.

Dacă colaboratorul de poliţie nu respectă sau își depășește atribuţiile, puteţi să vă adresaţi cu o plîngere Biroului de Investigaţii Interne și Securitate al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, de asemenea, puteţi să folosiţi serviciul Ministerului Afacerilor Interne: „telefonul de încredere” pe acte de corupţie din partea funcţionarilor responsabili - 022 57 72 38, și pe probleme de corupţie și abuz de putere din partea colaboratorilor de poliţie – 022 26 11 12 sau 078 888 909.

Vârsta de consimţământ pentru întreţinerea relaţiilor

Vârsta de consimţământ pentru întreţinerea raporturilor sexuale în Republica Moldova este 16 ani.

Relaţiile sexuale cu persoane care nu au atins vârsta de consimţământ este crimă pedepsită prin codul penal cu excepţia cazurilor când ambii parteneri sunt de aceeași vârstă.

Codul penal al Republicii Moldova spune:

Articolul 174. Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vîrsta de 16 ani

  (1)Raportul sexual altul decît violul, actele de penetrare vaginală, anală sau bucală şi altele, comise asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

  (2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vîrsta şi dezvoltarea fizică şi psihică.

Articolul 175. Acţiuni perverse

  Acţiunile perverse săvîrşite faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, constînd în exhibare, atingeri indecente, discuţii cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziţia victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum şi în alte acţiuni cu caracter sexual, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Articolul 175/1. Acostarea copiilor în scopuri sexuale

  Propunerea, inclusiv prin intermediul tehnologiilor de informare şi de comunicare, a unei întîlniri cu un copil în scopul săvîrşirii împotriva acestuia a oricărei infracţiuni cu caracter sexual, dacă propunerea a fost urmată de fapte materiale care conduc la o astfel de întîlnire, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 

Dacă ești în pericol din cauza orientării sexuale și/sau identităţii de gen, te putem ajuta.

Apelează numărul nostru de urgenţă 060491200

Vă îndemnăm să vă apăraţi pe voi și drepturile voastre în mod activ, deoarece impunitatea duce mereu la comiterea unor infracţiuni și mai grave. Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” este gata în orice clipă să vă acorde asistenţă juridică și psihologică în lupta pentru drepturile dumneavoastră.